braila

de revolutie (decembrie 2007)

“reparatiile in garantie sunt excluse daca au fost cauzate de accidentele sau dezastrele sau orice cauze ce nu sunt controlate de canon, inclusiv dar nu limitat la revolte populare sau ventilatie inadecvata”. (din certificatul de garantie canon).

pentru producatorul de electronice, revoltele si ventilatia necorespunzatoare se afla in aceeasi categorie de factori – cea care il scapa de acoperirea cheltuielilor de reparatie. initial, pentru occidentali, revolutia a semanat cu o hecatomba. pentru unii de langa noi, revolutia a insemnat inceputul unei noi cariere. pentru mine, un copil de 11 ani, revolutia in braila, sau ceea ce se numeste momentul 1989, a insemnat o insiruire de momente de confuzie, teama si revelatie. amestecate. ca niste tag-uri diferite care se potrivesc la aceeasi insemnare.

am citit la yume, la vlad si la altii si mi-am amintit si eu cateva lucruri. in ordine aleatorie.

CONFUZIA. cinee “tradatorul milea”? mama m-a luat la serviciu pentru ca era ingrijorata iar eu am auzit cuvintele astea la jurnal si m-a frapat violenta lor. intuiam de cateva zile nelinistea dar asta a fost momentul in care am deschis urechile. discutiile celor mari erau ambigue, in cateva ore lucrurile au inceput sa se lamureasca totusi, lumea a prins curaj sa vorbeasca. dupa cateva zile, dar numai atunci, doamna ranghel si-a aruncat carnetul de membru al pcr in foc. a fost sau n-a fost revolutie in biroul mamei? a doua sau a treia zi, venind spre casa, in agitatia din oras, un camion incarcat cu oameni care strigau pe strazi: “apa e otravita, nu beti apa!”. cine a otravit-o? fara indoiala, trupele CUSLAP, mi se spune, adica teroristii. am aflat mai tarziu, de fapt erau USLA, ca la ‘telefonul fara fir’ au aparut doua litere in plus. de fapt, nu era otravita. nevertheless, domna dabija, colega mamei, a facut racitura cu apa minerala, ca sa fie sigura. speriati sau nu, romanii continuau traditiile. ni s-a stricat televizorul (ce moment!), depanatorul vine spre noi in geaca lui de piele neagra, cu servieta diplomat in care tine piesele, il vad pe fereastra cum este inconjurat de vigilenti incruntati. cred ca este terorist, e suspect imbracat – negru, piele, diplomat. il salveaza vecina de palier aflata intamplator in fata scarii, “e depanatorul nostru, locuieste aici pe strada, calmati-va”. si ea are televizorul stricat.

tatal unui coleg din clasa n-a mai avut acelasi noroc. a murit impuscat de o patrula cand se ducea sa cumpere ceva de la colt, n-a raspuns la somatii. frate-miu venit din tabara de la covasna si tatal meu au fost somati de o alta patrula in momentul in care luau bagajele din portbagaj. au ramas nehotarati cu gentile in mana in timp ce soldatii le strigau rastit sa ridice mainile. totul s-a lamurit repede. nu erau teroristi.

TEAMA. pe 24,tata a trebuit sa faca de serviciu peste noapte la birou, undeva in centru. i-am dus niste mancare dupa-amiaza si m-am jucat cu un motan negru care salasluia acolo. acasa, noaptea, o scena interesanta – o masina opreste pe strada din fata blocului, doi oameni coboara si trag cu un pistol cateva trasoare pe cer, imediat, unitatile militare aflate langa noi (doua, mai exact) raspund; si cerul se umple de rachete luminoase, e aproape ca ziua, inchidem usa la balcon si ne asezam pe covor, dar totul pare oarecum ireal si nu percep pericolul foarte clar. prin centru, sute de gloante ratacite au ajuns in apartamente si au facut victime. acum e doar o explozie bizara de lumina. dupa ce inceteaza iesim si ne intrebam ce naiba s-a intamplat. o femeie si un copil au intrat in scara sa se adaposteasca, cel mic tremura de spaima si plange. zgomotul de impuscaturi a devenit ceva obisnuit, doar ca nu suna ca in filme, seamana cu pistoalele cu capse, un pic ridicol. scene absurde. in fata noastra e un parculet cu leagane. dincolo de parc e un bloc. in fata blocului, cinci soldati trag spre etajul patru unde se afla, se pare, un terorist. nu stiu daca le raspunde cineva la tiruri, dar toata lumea sta si priveste. mai tarziu sunt pe la alimentara albina si oameni precipitati striga tot felul de indemnuri, cristi ma lamureste: “orasul braila e inconjurat de teroristi si toata lumea e chemata la lupta”. aha. ati auzit-o pe aia cu “in fiecare casa, cate un mort pe masa”? se pare ca tot teroristii au promis-o brailenilor. ma infiora amenintarea aia, faptul ca era in versuri o facea sa sune si mai ciudat. revelionul ne-a gasit linistiti, cu cateva rude in vizita, si paziti de un tab parcat in fata blocului. ma simteam mai linistit vazandu-l acolo. prin ianuarie am tresarit violent cand am auzit cateva pocnituri, in fapt, motorul unui trabant. ma saturasem de impuscaturi.

REVELATIA. familia mea nu a fost una viteaza. nu-mi amintesc sa fi ascultat europa libera, doar ca incercam sa o prind odata cu frate-miu. spuneam bancuri cu ceausescu, dar pentru ca era cool, fugeam de la manifestatiile pionieresti pentru ca uram corvoada nu pentru ca luptam impotriva regimului, uram cozile si lipsurile, dar nu eram strivit de ele. in decembrie ’89 s-a risipit o pacla, nu e simplu sa procesezi atatea informatii in doar cateva saptamani, sa vezi o executie la televizor si sa te bucuri fara sa zambesti. la 11 ani. s-a schimbat ceva in mine, ca in noi toti. evident, atunci nu eram revoltat ca nu stiu cine a tras, ca nu stiu cum au murit oamenii, ca nu stiu cine sunt ‘teroristii”. la un moment dat, vroiam ca totul sa se termine. dupa revolutie m-am intors la ocupatiile de copil.

oameni si caini (iulie 2007)

braila a gasit un mijloc destul de simplu de a scapa de cainii vagabonzi. hingherii ii omoara pur si simplu pe strada, cu bucati de carne otravita. toti cei opt caini care alergau veseli in curtea cladirii in care se afla biroul mamei mele au patit-o. nu ieseau de acolo, nu muscau pe nimeni. cu toate acestea, au fost gasiti morti, intr-o dimineata. otraviti de peste gard. si cazuri sunt mai multe.

e pur si simpul vorba de bani. cruzimea este by default. operatiunile de ecarisaj au fost externalizate de primarul Cibu unui serviciu privat condus de un fost infractor, un anume Vasile Horez. serviciul cu pricina ar trebui sa colecteze cainii, sa ii duca in adaposturi si, daca nu sunt ridicati de potentialii stapani in decurs de o saptamana, sa ii eutanasieze. eutanasierea este in sine o masura cruda care ma scoate din minti, dar hingherii din braila reusesc sa depaseasca si aceasta linie. ei otravesc cainii fara sa mai astepte, pentru ca este mai profitabil. pe scurt: cainele otravit este incinerat. in paralel se furnizeaza acte false, care atesta ca animalul a fost colectat de pe strada, deparazitat, adapostit si, in cele din urma, eutanasiat cu o injectie letala. in numele acestor operatiuni inexistente, sunt solicitate sumele de bani aferente. iar primaria lui Cibu (care este foarte multumit de Horezu) le deconteaza. e si asta o munca, nu?

aceasta poveste, bazata pe informatii furnizate de o persoana din directia sanitar veterinara braila, mi-a facut ziua de duminica mai placuta. acum am iarasi incredere. ca meritam toata cataclismele posibile si disparitia de pe suprafata acestei planete.

braila and back (iulie 2007)

baraganul la 35 de grade +. exista un anume sentiment de neputinta care te cuprinde atunci cand trenul scrasneste din roti si se opreste fix in mijlocul campului, gata sa nu mai plece nicaieri, in vecii vecilor.

*

tata are o relatie love-hate cu lucrurile din casa. pe de o parte are maaaare grija de ele (in buna traditie a familiei crescuta in comunism), pe de alta parte le arunca cu o hotarare nebuna, in momentul in care isi da seama ca exagereaza si ca a venit timpul sa le schimbe. uscatorul de par intra in prima categorie. am vegheat si eu, sub indrumarea alor mei, la bunul trai al masinariei “made in rumania”, probabil “pentru export”. are 30 de ani si merge inca. la limita imposibilului.

*

povestea spune ca titi cracanatu a cerut taxa de protectie familiei lui banel nicolita, mamei sau surorii, ca gigi becali a amenintat de acolo de la bucuresti ca il cracaneaza el pe cracanatu, ca asta i-a dat cu tifla si ca oamenii lui gigi au venit intr-adevar la braila si l-au batut mar iar situatia conflictuala continua.

*

tata a avut mare grija de gradina din fata blocului. acum, la parter s-a mutat un bizon care a asfaltat jumatate de spatiu verde in incercarea de a parca masina, a marit balconul dar nu l-a finisat, bea zilnic bere la PET in fata geamului si asculta muzica. pare fericit, in maieul lui cu gaurele. eu sunt trist ca tata a renuntat la gradina, ca au mai ramas doar cateva flori desi visinul pe care l-a plantat acum doi ani a facut primele fructe, ca astfel de bizoni exista si ca nu pot sa fac nimic.

*

covrigii sunt inca acolo, sunt aproape la fel de buni si costa 0,2 RON, au aparut cateva supermarketuri in care brailenii experimenteaza in cele din urma economia de consum, la dunare, la bac, zici ca esti in filipine, se descarca minereu, se spala masini, se trece pe partea ailalta a apei, se face baie, tata imi explica de ce tariceanu abereaza cand vorbeste despre irigatii si cum fura culita tarata din insula fara nicio problema.

tristeti si covrigi (februarie 2007)

mi-e pofta de niste covrigi buni. nu ca astia de la colt, o coca rece si fara gust cu sarea ingramadita pe o parte. nici nu stiu daca se mai gasesc pe undeva covrigi gustosi. imi amintesc insa ca aia de la covrigaria de pe republicii colt cu bulevardul carol (karl marx, de fapt), erau destul de buni. asta prin
braila , acum multa vreme. aveau si
sana la borcanase din sticla. stateam cateodata acolo mancand covrigi si cascam gura la brutarii care framantau de zor zeci de kilograme de faina si apoi o bagau in cuptor. era cald, foarte cald acolo, iar ei lucrau in tricouri indiferent daca afara ningea sau erau 40 de grade la umbra, ca niste diavoli cu mainile si fata innegrite, cu lopata uriasa cu care manevrau covrigii. acum strazilor alora le zice eminescu si independentei si sincer nu stiu daca mai exista covrigi buni si nici macar daca mai este vreo covrigarie.

de dimineata, de la metrou, mi-am luat trei covrigi tip
brasov , doua merdenele cu branza reci dar tari si am vazut o multime de oameni tristi. ii vad in fiecare zi. stau deprimati pe scaune, mai schimba apatic doua vorbe ca si cum nimic nu s-a intamplat si nu s-ar mai putea intampla in viata lor. nu pot sa-mi dau seama de ce. am auzit undeva ca atunci cand te dai cu capul de pereti utilizezi cam 150 de calorii pe ora. o risipa nepermisa dupa parerea mea. poate o fi din cauza zapezii, a lipsei de zapada mai exact. poate din cauza aderarii la uniunea europeana, a crizei politice, a eurovisionului, a orasului murdar, a virozelor, a presei de scandal, a sefilor incompetenti, a ceainariilor, a viselor neimplinite. sau poate pentru ca nu mai exista covrigi gustosi asa cum erau odinioara la covrigaria aia de pe republicii colt cu bulevardul carol.

biblioteca este la spalatorie (octombrie 2006)

acum vreo luna, brailenii au hotarat sa mute biblioteca municipala pe numele ei “Panait Istrati” din centrul orasului, acolo unde era mai usor accesibila, tocmai in spalatoria/cantina unei scoli aflata pe la periferie, unde va fi inconjurata de balarii, cartiere dormitor si o padure. pentru cei nefamiliarizati cu orasul, e ca si cum ai lua biblioteca nationala de la bucuresti de pe strada ghica, de langa universitate, si ai muta-o la ultimul etaj al big-ului din berceni.

e adevarat, nu toti locuitorii orasului au contribuit in mod direct la luarea acestei decizii. ea, decizia adica, a fost rodul unei armonii pe axa psd-prm-pnl (profit de ocazie pentru a adresa felicitari liberalilor braileni), si l-a avut drept “manager de proiect” pe presedintele consiliului judetean, bunea stancu, membru al partidului condus spre a treia cale a social-democratiei de catre mircea geoana si marian vanghelie.

bunea stancu a incercat sa explice mutarea spunand, potrivit Obiectivului de Braila, ca e fapt este o infiintare a unui… deci… cred ca va ramine un punct permanent pentru zona Buzaului – Viziru I -Viziru III. tot el, citat de aceeasi sursa, a mai spus ca din punctul meu de vedere, la biblioteca nu este o activitate spectaculoasa, incepind cu cheltuielile, cu frecventa cititorilor care intra acolo, in ditamai spatiul, si 70.000 de lumini aprinse. Eu nu zic sa stea pe intuneric, dar nici nu pot sa tin luminile cit casa, sa platesc de-alde 25-70 de milioane pentru trei cititori care sint acolo.

explicatia mai clara este insa ca in cladirea Casei Tineretului, care adaposteste acum amintita biblioteca “Panait Istrati”, vor fiinta, in curand, facilitati care se potrivesc mai bine cu gustul tinerilor braileni si, in orice caz, isi justifica lumina consumata – o discoteca, o popicarie, o sala de biliard, alta de fitness, and so on.

dupa cum ziceam, nu toti brailenii au contribuit in mod direct la luarea deciziei. nu. ei doar se complac. asa cum au facut-o votand dupa revolutie, pentru postul de primar al “orasului martir”, pe fostul prim-secretar PCR anton lungu. zilele trecute am vorbit cu parintii mei la telefon si le-am comunicat ca nu mai am de gand sa ii sun daca bunea stancu le arunca cartile la spalatorie si ei nu zic nimic. presedintele consiliului judetean nu este insa unul dintre subiectele de discutie ale mamei, asa ca nu as face decat sa exagerez luand astfel de masuri de forta. mi-e greu sa spun care este si ce face societatea civila din braila in acest caz. asa cum mi-e greu sa spun ce pot si ce au de gand sa faca cei trei beneficiari ai cartilor oferite de biblioteca. eventual, dupa cum sugera primul responsabil cu cultura pe judet, sa stinga dracului lumina


26 responses to “braila

  • anaayana

    Interesant să văd Brăila prin ochii tăi!

  • un brailean

    Eu nu m-am nascut in Braila, dar am trait 8 ani aici. Ti-am gasit articolul, pornind de la blogul lui Exarhu. Nu stiu cum sa exprim in cuvinte ce simt eu despre Braila, ideea e ca am observat ceva. Am cunoscut oameni din diverse regiuni ale tarii, care, cand erau intrebati de unde sunt, precizau intai regiunea, abia apoi orasul. Brailenii precizeaza intotdeauna orasul intai, cu un amestec de tristete si mandrie. Braila e cu adevarat un oras special, imposibil sa nu-l iubesti cand il vezi numai in vacante.
    Si o alta chestie. Prin octombrie-noiembrie am petrecut destul timp la biblioteca, la sala de lectura. Nu-ti poti inchipui ce urat se uitau supraveghetoarele, daca indrazneai sa aprinzi vreo lumina in plus, in timp ce ea iesea putin din sala 🙂

  • reverii

    sunt braileanca si eu si, ca tine sau exarhu, ma doare sufletul sa asist la decaderea lui. ma alatur oricarui demers legat de promovarea orasului. ti-am lasat un mesaj pe yahoo, poate largim comunitatea.

  • anaayana

    uite încă o brăileancă deranjată de privirile doamnelor de la sala de lectură🙂

    mai era o vreme când te obligau să stai la un anumit număr, asta numai dacă mai veani cu cineva, ca să nu fie nevoie să facă… şşşşşh
    deşi nu făceam gălăgie.

  • underhill

    @reverii,
    ok, intru pe mail.

    @anaayana & braileanul,
    din fericire n-am avut parte de contactul cu doamnele de la sala de lectura. par foarte dragute. cred ca sunt parte a strategiei municipale de incurajare a educatiei.

  • merlin

    Am gasit site-ul cautand informatii despre cainii vagabonzi din braila si ce se mai intampla cu ei. De fapt caut ceva informatii de care am mare nevoie… in fine, eu sunt din braila, dar de vreo 8 ani nu mai locuiesc pe acolo.
    chiar nu e nimeni care face ceva pt animalele fara stapan din braila ? si ma refer la ceva bun si nu la aruncat otrava peste gard.

  • merlin

    si inca ceva: covrigii aia chiar sunt buni🙂

  • delfinul

    Inca un blogger din Braila. Bravo!! Pentru scrieri si pentru perseverenta de posturilor pe blog!

  • underhill

    @merlin,
    interesul administratiilor municipale e minim, cauta de obicei calea cea mai usoara si eventual profitabila, iar asta presupune otrava peste gard. exista cateva ONG-uri in toata tara, deocamdata au reusit sa sustina o lege, mai trebuie sa avem insa si o cultura incompatibila cu cruzimea fata de animale.

    da, covrigii sunt exemplari. greu gasesc covrigi ca aia. si acum sunt inca destul de rezonabili la gust.

    @delfinul,
    o luam usor, intai in romania, dupa care ne pregatim pentru cucerirea lumii🙂

  • merlin

    Sapt viitoare vin in braila. O sa merg neaparat sa-mi cumpar un covrig🙂

  • underhill

    o idee excelenta🙂 pacat ca republicii arata ca naiba acuma. de fapt, habar nu am cum arata exact, de cand au inceput lucrarile am vazut-o doar in poze. n-am mai ajuns de jumatate de an acasa, dar sper sa o fac curand.

  • gigicapsunaru

    lol in 1974 arata(inca) bine. Nu erau tigani prea multi. Mamaaa ce vremuri !

  • anaAyana

    Covrigi am mâncat şi eu, chiar acum o săptămână.🙂 de data asta, pentru că era prea cald, cu iaurt rece.

  • underhill

    am vazut🙂 pozele. mi-e un pic dor de dunare.

  • Andreea

    Mie mi-e dor de iaurt d-ala adevarat, cu bacterii vii in el, d-ala din care poti insamanta alti si alti litri de lapte (si de lapte adevarat imi mai e dor, d-ala in care poate creste fericit bacilul). Si de sana, si de kefir (care aici e rar si scump – 2 firme locale si una ucrainiana care scoate un kefir cu gust de lapte batut).

  • underhill

    pai, e simplu. trebuie sa te muti la tzara🙂 sau macar sa-ti iei o vacanta scurta la o pensiune. aici avem niste produse relativ bune, de la cluj si chiar de la braila. danone sucks big time.

  • v

    sau sa-ti iei ciuperca de chefir si sa-ti faci acasa cind vrei si cit vrei

  • Cuza

    Nesimtirea (nu) are limite!

    Nesimþirea nu are limite, iar prostia dã pe lîngã! Ajuns pe blogul domnisoarei Diana Tusa, liberala de profesie si gerontofila in simtiri, am descoperit cu uimire “pastila” de prostie de pe http://dianatusa.ro/?s=gerontofili.

    De ce prostie: pentru ca un cetatean isi da cu presupusul pe situl domnisoarei candidate ca ar trebui constitutia modificata in sensul interzicerii accesului in parlament a persoanelor care depasesc o anumita varsta. Numai ca in efervescenta intelectualo-politicianista a cetateanului, acesta uita de DEX si pune propunerea sub lozinca “Sa scapam de gerontofili!”, adica in traducere libera “Sa scapam de cei care ii iubesc pe batrani!”

    De ce prostie: pentru ca domnisoara care vrea sa ajunga parlamentar, daca tot i s-a parut mortala ideea, macar putea sa corecteze greseala, si de aceea propunem sa se modifice Constitutia ca cei ce au tupeu sa doreasca a ne reprezenta in Parlament sa de-a examen de limba romana.

    De ce prostie: pentru ca nu e posibil ca un liberal, o persoana cu pretentii de factor de schimbare a societatii din care fac parte si tinerii, si batranii, si gerontofili, sa lanseze o astfel de tema de dezbatere, fara sa vina cu o detaliere a pozitiei, cu niste explicatii si opinii.

    Tineretea nu este implicit o virtute, mai ales cand soclul pe care se doreste a se ridica cariera politica si/sau profesionala este compus din tupeu, nepotism si incultura.

    Pacat ca valorile adevarate trebuie sa stea in umbra, iar gerontofobii de ocazie sa defileze in pas de gasculita prin fata urnelor de vot.

    Prin votul tau poti sa arati ca nesimtirea ARE limite.

  • ralukam1r

    Hmmm… si eu sunt braileanca… sincera sa fiu ma doare sufletul cadn vad cum a ajuns orasul in care mi-am petrecut 19 ani din viata… sa vad ca autoritatile nu fac nimic sa ajute acest oras sa se bucure iar de prestigiul si frumusetea de care se bucura odata. daca pe Bulevardul Republicii s-ar renova acele cladiri care dupa parerea mea sunt extrem de frumoase si cu o arhitectura destul de speciala… cu siguranta aspectul acestui oras ar fi cu totul altfel.
    “Prestigiu” Brailei la ora actuala sunt tiganii din “marile” cartiere care se taie zilnic si mai fac nu stiu ce infractiuni.
    Inca o data spun ca ma doare sufletul sa vad cum a ajuns Braila… sincer nu prea ma mai atrage nimic sa ma intorc in Braila… doar familia… dar da ma mandresc ca sunt din Braila… si spun asta cu mandrie tuturor care ma intreaba de unde sunt… cat despre covrigii din colt de la Republicii pot spune ca imi este dor de gustul lor mancati cu borcanelul de sana… si imi aduc aminte cu drag de ei… si povestesc tuturor de acesti covrigi, care in liceu ma faceau sa chiulesc de la ore sa ma duc sa-i mananc…
    Gradina Publica sau Gradina Mare… desi este proprietate privata… nimic nu s-a schimbat (in bine) in ea… acel foisor cu cupola rotativa… daca ar putea fi renovat si pus iar in functiune cred ca ar fi unul dintre punctele de atractie al Brailei…
    Oricum sper sa se faca intr-o buna zi ceva bun si acolo dar sa nu fie prea tarziu…

  • Alecsandru

    Sunt nascut in Braila, aici mi-am facut studiile pana la liceu, iar din octombrie 2008 sunt student la Bucuresti si credeti-ma ca de fiecare data cand ma intorc acasa, dupa ce ies din gara ma cuprinde o stare posomorata cand vad orasul natal aproape prabusit la pamant.Braila este un oras cu o istorie deosebit de importanta si interesanta pe care foarte putine orase din tara o au asa.Virusii comunisti inca odata au ajuns la carma acestui oras.In ultimul timp a devenit un oras comercial datorita hypermarket-urilor construite masiv in ultimii 4 ani si inca nu s-a terminat.Zic asta pentru ca acele hypermarket-uri nu ajuta decat la crearea unor locuri de munca si nu produc absolut nimic ca sa ajute profund la economia orasului, iar asta sa zicem ca e un aspect bun pentru unii, insa nu si pentru un tanar care ar dori sa-si creeze un viitor de succes in acest oras.Acest oras a devenit invadat de oameni de cea mai excrementala speta a societatii, iar acest aspect este foarte grav.Daca nu ma credeti, vizitati vara in special ca atunci se fac cel mai bine vizibile excrementele bipede ale Brailei, in principiu pe faleza si mai putin prin parcul monument cu motoscutere pe care le zbarnaie muzica ce reflecta incultura si degradare.Ba tocmai am auzit anul precedent ca javrele comuniste care conduc acest oras ar fi vrut sa demoleze teatrul “Maria Filotti”.E trist ce se intampla si pacat ca e condus de oameni de o calitate extrem de proasta.Eu unul sper, cu alte cuvinte sunt optimist ca in cativa ani acest oras se va schimba radical.Citisem mai demult intr-un ziar(nu-mi mai aduc aminte care) ca ar fi luat guvernul decizia de a construi cel mai modern aeroport din tara intre Braila si Galati, dar de la “a zice” pana la “a face” e cale ca de la cer la pamant.

  • underhill

    @alecsandru,
    eu nu sunt foarte optimist. problema e ca dezvoltarea orasului tine in primul rand de autoritatile locale. iar calitatea autoritatilor locale o cunoastem. sigur, ar putea sa se intampla lucruri bune impotriva vointei lor. cam asa s-a intamplat in toata tara pana acum. dar asa cum ai spus, o sa mai dureze putin.

    imi pare si mie rau ca istoria orasului nu e pusa cumva in evidenta. o simt ca pe o decadere sau o resemnare.

  • alecs89

    @underhill,
    Prietene n-o spun cu rautate, poate ca sunt prea dur si exagerez la faza asta, nu voi contrazice pe nimeni daca imi va spune ca exagerez, dar la noi in Braila este nevoie de un nou Hitler daca stai sa privesti partea proasta a lucrurilor din acest oras, iar cea mai mare durere in sufletul acestui oras sunt oamenii de cele mai joase spete ale societatii.Acum nu vreau sa par din punctul de vedere al altora vreun neo-nazist.Detest nazismul din multe puncte de vedere, dar asta nu inseamna ca nu a avut si parti bune.Parti bune care la noi ar trebui puse in practica, caci prea multa democratie vad ca la noi dauneaza grav inteligentei umana si asta nu numai in Braila.Poate ca par un pic aberant, dar alt punct de vedere mai dur nu am gasit sa-mi exprim.
    P.S.: Sunt acelasi Alecsandru.

  • underhill

    cred ca iti dai si tu seama de ce nu e nevoie de un nou hitler. in braila sau altundeva. e nevoie de aplicarea legii, dar asta nu trebuie sa se faca numai sub un regim nazist. in rest mai trebuie ceva spirit de comunitate si mai putina ura daca s-ar putea.

  • alecs89

    Da underhill, dar la noi regulile sunt facute ca sa fie special incalcate, iar uneori mai trebuie si putina duritate in ceea ce priveste aplicarea cat si scrierea legilor, nu zic sub un regim nazist, Doamne fereste!

  • Magea

    Caut fotografii vechi din Braila, in special ale strazii Regala (Pepublicii, etc). Multumesc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: