Monthly Archives: June 2011

Sâmbătă pe Negustori

Am ieşit din curtea casei am luat-o la stânga şi iar la stânga, pe Negustori. Sâmbătă, mijlocul lui iulie, Turul Franţei începuse de mult, iar eu văzusem doar câteva jumătăţi de etapă. Televizorul nostru prindea vreo opt canale, niciunul dintre ele Eurosport.

La Brăila, cu ceva ani în urmă, urmăream cea mai mare parte a turului. Luna iulie era practic ocupată. Unele etape, cele de munte, începeau (relativ) devreme, trebuia să fac un mic efort să mă trezesc pentru a prinde startul şi urmăream mai apoi 5-6 ore de ciclism pe zi în timp ce mâncam sau mă mai învârteam prin casă. Toată povestea asta cu ciclismul începuse de fapt cu Turul Italiei. Erau zorii televiziunii prin cablu la Brăila, nu apucasem să ne conectăm pentru că ăia nu avea nu ştiu ce burghiu să coboare de la etajul patru până la unu, iar noi stăteam şi ne uitam la canalul care se prindea cel mai bine “prin influenţă”, de la vecini. Era un RAI, nu mai ţin minte care, cu Turul Italiei, o etapă banală de plat la care am stat până la capăt. Tata ne-a explicat mie şi lui frate-miu cum stă treaba cu ciclismul şi ne-a povestit ceva despre un ciclist român care ar fi ajuns în Turul Franţei. A câştigat, la sprint, Mario Cipollini.

Chestiile astea mi-au trecut prin minte când am făcut stânga pe Negustori. Unde să vezi Turul Franţei în oraşul ăsta? Era pustiu pe stradă şi foarte cald, să fi fost ora două, poate trei. Am trecut pe lângă sediul PSM, în capătul străzii, un geam deschis şi un domn cu părul alb în cadrul ferestrei discutând cu amicul său de afară. Pe măsură ce mă apropiam auzeam tot mai clar sunetul acela inconfundabil. Fâşâitul zecilor de roţi din plutonul cicliştilor, un claxon când şi când, strigătele de pe margine. Cei doi au început să vorbească ceva despre tur, după care au schimbat subiectul. M-am oprit, mi-a trecut prin minte că aş putea să îl rog pe domnul din geam să mă lase să văd etapa. M-am aşezat pe bordură în schimb şi mi-am aprins o ţigară, am mai ascultat vreo câteva minute. Banciu povestea ceva despre orăşelul prin care treceau cicliştii, turnul catedralei, căsuţele lăsate în urmă, oamenii ieşiţi pe marginea drumului la picnic sau doar în treacăt, să vadă pentru o clipă turul.

Advertisements

Un grădinar fericit

Anul ăsta m-am trezit cu mult timp liber la dispoziţie şi am început să grădinăresc ceva mai devreme, aşa că am de câteva săptămâni bune busuioc (de la supermarket), pătrunjel, mentă şi alte asemenea în balcon. Doar rucola are greutăţi să mă convingă că îşi va atinge scopul în viaţă, dar pentru că sunt pe principiul ” no child left behind”, o ajut să mearga mai departe. De ajutat am ajutat si regina noptii care fusese atacată de nişte musculiţe stupide; nu am cunoştinţă de insecticide naturale aşa că am împroşcat-o cu o soluţie ultratoxică până când gâzele au dat în primire iar planta a început iar să înflorească, roşie ca în prima zi.

O plantă care face flori multe în culori trandafirii se bate cu măslinul pentru dominaţie, chiar deasupra jardinierei cu iarbă din care paşte motanul în fiecare zi. Măslinul şi-a revenit după iarna grea în care şi-a pierdut aproape toate frunzele. Un amestec de seminţe a scos tot felul de arătări ciudate, care se întind din ghiveci şi îmi atârnă pe deasupra capului. Şi pentru că e momentul acela în care simt că trebuie să merg mai departe, mă gândesc serios ca la anul să pun roşii în ghivece. Sper să meargă. Astfel, planul meu de a-mi duce zilele pe malul Mediteranei, mâncând brânză cu roşii la umbra unui măslin va fi aproape de realizare, oarecum, la mine în balcon.