chestii vechi

 in loc de arhiva – posturi adunate de pe blogul anterior

las la o parte lipsa de criterii care a dus la aberatii gen ‘iliescu – cel mai bun parlamentar’ sau ‘mircea badea si andreea esca – mari jurnalisti’. altceva vreau sa remarc. e si usor, nu trebuie decat sa arunci o privire si sa ii vezi in acelasi cadru pe hurezenu, tantareanu, arsinel si emil constantinescu. cu unele exceptii, proiectul realitatea tv ne arata ca, in opinia romanilor, marile valori ale tarii sunt pur si simplu cele care apar la televizor.

10 pentru romania

 

notorietatea ca principal criteriu al valorii. inca o farsa a realitatea tv si a televiziunii in general.

- despre criteriile stupide ale proiectului realitatea, scrie si viorel. 

morti buni, morti rai

dupa ce vezi ‘the evil dead‘ si ‘evil dead II‘ intr-o singura sesiune (as i did), nu poti sa nu te gandesti la o intrebare: daca Raul ar intra intr-un membru al familiei sau in partenerul de viata, l-ai decapita pe acel membru al familiei/partener de viata cu drujba, pentru a-l imparti mai apoi in mici bucatele inofensive? ai face-o? muhahahhahahahah!   

resemnati, resemnati

vidal vorbeste despre scrisoarea sa catre videanu si despre neasteptata rezolvare a problemei in care il apelase pe acesta. poate coincidenta, poate nu. clar este ca vidal se afla printre putinii cetateni romani care fac efortul de a influenta cumva deciziile autoritatilor. 
ultimul barometru de opinie al fundatiei soros arata nemultumirea romanilor fata de institutiile statului si fata de directia actula a tarii. desi lucrurile nu sunt roze, cetateanul roman nu misca un pai pentru a corecta acest lucru. concret, doar 10% dintre romani au participat vreodata la o intalnire politica, doar 5% au contactat un politician sau un alt oficial, personal sau in scris, numai 5% au luat parte la un protest, doar 3% au semnat vreodata o petitie si, in fine, vreo 7% au participat la un miting electoral. prezenta slaba la vot e cunoscuta, o punem si pe ea in gramada. lucrurile stau asa de ani buni.

de ce?

lasam la o parte implicarea politica, cum ramane cu celelalte? simpla participare la un protest, banala scrisoare trimisa unui oficial, semnarea unei petitii? una dintre explicatii este aceea ca demersurile cu pricina nu au un rezultat. nu e adevarat. inca odata dau drept exemplu activitatea ONG-ului care a reusit prin proteste, petitii si actiuni in instanta sa impiedice construirea catedralei in parcul carol. sau, ca sa fim corecti, a contribuit la acest rezultat. 

cea mai intalnita explicatie este aceea ca cetatenii si-au terminat jobul in momentul in care au fost la vot. inca odata, cred ca e gresit. intr-o tara in care autoritatile sunt iresponsabile, cetatenii sunt direct interesati sa le responsabilizeze. daca nu chiar obligati. fata de ei, fata de copiii lor, fata de tara pe care afirma ca o iubesc atat de mult. nu stiu cine a spus ca functionarea unei democratii este o treaba simpla, dar s-a inselat. e greu sa te informezi cu adevarat, e greu sa iei o decizie eficienta la urne, e greu sa obtii ce ti-ai dorit de la oficialii pe care i-ai imputernicit sa ia decizii. e cu atat mai greu in romania.

i-am lasat 17 ani sa se adune, sa construiasca o democratie, sa se reformeze, sa devina responsabili si nu au facut-o decat partial. in schimb, au devenit inatacabili. le-a placut sa fim neimplicati, ne-au incurajat sa stam acasa la proteste, ne-au incurajat sa stam acasa la referendum, sa ne resemnam cu iluzoria putere oferita odata la patru ani. 

e calea de urmat? 

de la fereastra

sa o iau in ordine cronologica. la braila locuiam la etajul I al unui bloc cu patru etaje. in fata ferestrei aveam gradina plina cu tot felul de flori, dincolo de ea soseaua si un parc cu leagane si balansoare in care mi-am petrecut o mare parte a copilariei. primul lucru pe care mi-l aduc aminte este mirosul de tei, de la cei cativa copaci din gradina. si pe prietenii mei in copaci, culegand florile. de la fereastra vorbeam cu ei, de acolo stabileam intalnirile. pe fereastra scoteam telefonul facut din cutii de inghetata, pe fereastra trageam cu gornete. uneori eram eu in copaci, privind pe fereastra din partea cealalta.

mult mai anosta privelistea in primul an de facultate, de la fereastra caminului. un sir stupid de plopi. si noi, pe pervazul ferestrei, cu picioarele pe partea cealalta, fumand si vorbind cu vecinele de sub noi.

situatia s-a schimbat cand ne-am mutat la o casa, pe langa piata rosetti, dar nu as putea sa spun daca in bine sau in rau. fereastra dadea in curtea interioara. de acolo vedeam o alta fereastra, a casei de langa noi, si oameni trecand cand si cand prin cadru, ca intr-un film horror japonez. mai vedeam pe sarma hainele peticite ale babei si pe prietenii care veneau la noi si se aparau disperati de cainele din curte. daca scoteai capul ca o girafa, putea vedea pe cer focurile de artificii care mai aveau loc la universitate.

in berceni, unde stau acum, vad blocuri si copaci si iar niste blocuri si niste masini parcate. mi-am luat un telescop, incercand sa imi depasesc conditia, dar nu e asa de simplu. poluarea luminoasa imi ascunde marea majoritate a stelelor, trebuie sa ma multumesc cu vreo cateva.

de-alungul timpului am mai admirat pe fereastra gradina cu meri de la tara, creste cu brazi si zapada la munte, strazi aglomerate din londra sau bruxelles sau alte orase, turla unei biserici care se itea deasupra blocurilor la odesa, un teren de golf in tara galilor, golfuri si golfulete prin turcia sau grecia, taormina si teatrul antic greco-roman in sicilia. si toate mi-au placut.

as vrea sa stau la etajul 20 al unui bloc din centru orasului. sa vad peste case si oameni. alternativa ar fi casuta aia umbrita de maslini de pe malul mediteranei. un pervaz lat, pe care as ingramadi perne moi – bucuria pisicilor. deocamdata, de la fereastra mea nu se vad nici orasul nici marea, doar cateva detalii neclare.

ce se vede de la fereastra voastra?

noi si ceilalti

de ce ii uram pe cei altfel? de ce suntem speriati? am mostenit neincrederea din epoca comunista, tranzitia ne-a consolidat acest sentiment crunt, ne-am inchis in apartamentele noastre, cu dorintele noastre egoiste si nu mai vrem sa iesim. afara nu e bine, ceilalti sunt rai, ceilalti trebuie sa plece, sa dispara, sa ia foc. condamnam o etnie pentru faptele unora dintre reprezentantii ei, plecam de la un incident pentru a declansa o ‘vanatoare’, uram o natie vecina pentru ca suntem mai siguri de prejudecatile noastre, de valorile care ne-au fost inoculate de politicieni abili, incepand cu ceausescu, cel mai mare conducator roman. 

ultimul barometru de opinie realizat de fundatia soros arata dimensiunea mentalitatilor noastre de speriati. ne e teama de toti, la gramada. de dependentii de droguri, de alcoolici, de homosexuali, de rromi. 42% dintre romani nu ar vrea sa locuiasca langa persoane care au SIDA. puteti intelege? aproape jumatate dintre romani resping niste oameni bolnavi, ii considera indezirabili. 18% resping imigrantii (de ce oare, cunoastem vreunul?), 12% nu ar vrea sa locuiasca langa cuplurile necasatorite care traiesc impreuna.

romanul nu se implica in rezolvarea problemelor din societatea in care traieste. asta este intotdeauna treaba autoritatilor. romanul ia in calcul istoria doar atunci cand ii convine. suntem saraci pentru ca am tinut piept turcilor in timp ce europa huzurea, dar nu imi aduceti mie aminte ca rromii au trait in sclavie, asta nu e o scuza. romanul majoritar, credincios, patriot si heterosexual vrea ca problemele sa dispara, odata cu toti cei care nu ii sunt pe plac. 

atunci si numai atunci va putea sa isi traiasca fericit visul. acela de a avea o casa. numai a lui. oh, bliss! 

cu 2 amigdale mai putin

sunt linistit ca mi-am indeplinit datoria statistica. am fost acel ‘un pacient din 50′ care prezinta complicatii in orele de dupa operatie. sper acum ca ceilalti 49 de insi imi sunt recunoscatori. din fericire s-a terminat, iar acum am ajuns acasa unde ma asteapta o gramada de timp liber si, sper, dureri cat mai blande.

ceea ce urmeaza e o experienta care i-ar interesa in principal pe cei tentati de o operatie de scoatere a amigdalelor. cititi ca sa luati in calcul riscurile, dar va asigur ca avantajele amigdalectomiei sunt mult mai mari decat acestea. ziua zero a inceput bine. am aflat ca o sa am parte de anestezie generala. documentasem partea post-op dar, dintr-o retinere, nu si pe cea despre actul propriu-zis. daca as fi facut-o as fi aflat ca operatiile ‘pe viu’ sunt de multa vreme pe cale de disparitie. cel putin la doctorul unde m-am operat eu. inainte de a spune noapte buna, asistenta mi-a descris procedura si m-a asigurat ca nu as fi vrut sa merg in operatie doar cu anestezie locala. ar fi fost groaznic, in special pentru mine. “nu, nici eu nu cred ca as fi vrut”, am mai spus inainte de a adormi. little did we know.

m-am trezit ostenit, dar plin de voie buna. nu ma durea prea tare. din pacate, asta nu a durat mult. habar nu aveam, dar la un moment dat am inceput sa sangerez. dupa cum mi-a spus doctorita, “un pacient din 50″ prezinta astfel de probleme. lucky me. in fine, nu vreau sa insist cu detalii grafice, e suficient sa spun ca am pierdut destul de mult sange. scene demne de “ER”. o doctorita si trei asistente precipitate, strigandu-si una alteia comenzi, cu perfuzia in mana, dus pe scaun inapoi in sala de operatie, cu pensa in gura, strangand intre dinti metalul rece, poate-poate se va opri. nu s-a oprit decat cand a fost cauterizata. pe viu.

e ciudat, dar, in ciuda starii de agitatie, mai aveam timp sa ma gandesc la diverse. la faptul ca I. va fi teribil de speriata si ca nu voi avea cum sa o linistesc. la privirea relativ ingrijorata pe care mi-am aruncat-o in oglinda inainte de a pleca de acasa, la urarile de bine de pe blog si da, la viata fara dureri a oamenilor din ‘minunata lume noua’ pe care am rasfoit-o chiar in ziua operatiei. toate astea in timp ce strangeam intre dinti pensa sau, dupa caz, deschideam gura cat mai larg pentru a permite intrarea tuturor instrumentelor – furtun de aspiratie, cauter si altele asemenea. 

intr-un final, toate au revenit la normal. nevertheless, voi uita cu greu senzatia de neputinta pe care am avut-o toata ziua. nu pot decat sa fiu recunoscator doctoritelor si asistentelor de la elias. am auzit multe povesti neplacute din spitale, aici am gasit profesionalism si oameni dedicati. nu am avut o clipa senzatia ca isi faceau doar jobul. si asta in ciuda faptului ca le-am solictat destul de mult. in fine, am plecat, am ajuns acasa, pisicile ma asteptau. ma bucur ca nu au probleme cu amigdalele.

in continuarea acestei insemnari voi povesti, pe perioada recuperarii, senzatiile si tratamentul, pentru cei care sunt interesati de subiect. sunt convins ca ceilalti vor gasi relatarea plictitisitoare, asa ca nu o recomand. vreau insa sa trasmit un lucru foarte important. in ciuda durerilor si chiar a posibilelor complicatii, atunci cand un doctor competent va recomanda sa scoateti amigdalele, va sfatuiesc sa o faceti. complicatiile care pot aparea in urma pastrarii acestor surse de infectie sunt mult mai urate. in ciuda povestii de mai sus, eu sunt multumit ca am scapat de ele. astept cu optimism sa nu imi mai petrec sase luni pe an cu acea senzatie ingrozitoare de rau care venea mereu si mereu din acelasi loc.

ziua 1 

toate merg bine. gatul ma doare, dar nu rau, pot sa inghit chiar daca ma stramb un pic. am mancat tot felul de supe si iaurturi. evident, inghetata. am o senzatie nefericita de tuse si incerc sa o blochez pentru ca nu e tocmai indicat sa tusesc. nu e indicat nici sa-mi dreg gatul, desi simt nevoia. nu trebuie sa deranjez procesul de cicatrizare, a spus doctorita. am o poala de medicamente, de toate felurile, de la analgezice la antibiotice si antiinflamatoare, plus pastile de supt. ba chiar si o solutie pentru gargara. FARA ASPIRINA. nu ma dau in vant dupa zilele ce vor urma, dar ma bucur ca macar stau acasa si pot sa citesc, sa vad filme, sa recuperez deficitul de somn.

ziua 2-5

ma doare foarte putin, dupa ce am citit tot felul de marturii urate despre durerile post-operatie nu pot decat sa ma consider norocos. singura durere apare cand inghit, dar e tolerabila. nu prea pot sa dorm pe spate, asa ca dorm pe o parte. mai trist e cu mancarea, m-am saturat de supe si iaurturi. uneori, chiar si pe astea le inghit cu greu.

ziua 5-9 

nu s-au schimbat prea multe. durerea la inghitit a devenit chiar mai tolerabila. mai am in continuare ceva in gat, o sa fiu fericit cand scap de ce naiba o fi acolo. am reusit sa mananc chestii relativ solide, cum ar fi piure de cartofi sau un amestec de legume ne-pasate, dar nu am facut pasul spre paine sau alte chestii ‘cu coaja’. am iesit odata afara dar am tinut fularul pana deasupra nasului. ma intreb cat o mai dura. vreau sa mananc normal. mi-e foameeeeee!    

orasul care nu iubea oamenii

“ati observat ca in bucuresti nu poti sa mergi pe nicaieri fara sa fii inghesuit, claxonat, eventual strivit de masini?”. din toate orasele prin care am trecut, asta e cel mai putin prietenos cu oamenii. da, cu oamenii. cei pe doua picioare, nemotorizati, care nu vor sa ajunga din punctul A in punctul B in 15 minute, cu oamenii care se plimba, pe jos, cu bicicleta, cu cainele, cu gandurile lor.

ce piata din orasul asta serveste scopului original cu care a fost creat acest element urban? unde te poti plimba linistit, unde poti sa hranesti porumbeii, unde te intalnesti cu prietenii, pe ce terasa stai sa vezi lumea trecand? toate pietele bucurestene sunt cotropite de masini. pentru oameni – cateva cotloane, pe trotuar, printre dughene. de fapt, care sunt spatiile destinate exclusiv pietonilor? cu exceptia centrului vechi, unde comerciantii au dus o lupta indarjita pentru a-si pastra dreptul de a folosi masinile, nu imi vine in minte alt exemplu.

trotuarul? il impartim cu masinile. parcarea pe trotuar este un lucru la fel de firesc ca rasaritul soarelui in fiecare dimineata, politia o considera absolut normala. noi? noi mergem pe strada, in sir indian, unde suntem claxonati de soferi nervosi, care tocmai au descalecat de pe alte trotuare. in unele cazuri poate fi si mai rau.

oprirea circulatiei este un lucru rar in bucuresti. de obicei se intampla numai pentru a face loc altor coloane de autovehicule, oficiale. nu pentru pietoni. decuparea trotuarelor si construirea parcarilor in cartiere, inceputa de negoita si preluata de ceilalti primari de sector rezolva o problema. adevarul este insa ca operatiunea asta ia din spatiul pietonilor pentru a da tot masinilor.

primaria nu reactioneaza la solicitarile nemotorizatilor - ne arunca doua tufisuri si o pista lesinata de biciclete. primaria raspunde doar la protestele coloanelor de masini. trebuie sa ai cateva sute de kilograme de fier cu tine ca sa te faci respectat.  autoritatea creste odata cu greutatea. daca mergi pe jos sau cu bicicleta esti nebagat in seama de autoritati si dispretuit de majoritatea soferilor.  

ne raman parcurile, cei cativa metri de verdeata pe cap de locuitor in care nu doresti sa te ingramadesti sambata sau duminica. slaba consolare.

de 1 decembrie

azi n-am avut timp sa ma gandesc la istoria mandra a tarii, am fost ceva mai egoist, mi-am petrecut aproape jumatate de zi la supermarket, la cora. nu era aglomerat dar simteam, va spun, o nervozitate in aer. carucioarele se ciocneau, oamenii aruncau priviri ucigatoare cand erau atinsi in treacat, iar doi cetateni erau sa se ia la bataie la coada la cantarul pentru legume si fructe. “comentezi, mah?”, a tipat unul dintre ei si s-a protapit in fata aluilalt, dupa care a plecat bodoganind sa-si puna morcovii pe cantar. cred ca e vorba de presiunea zilei nationale. 

dar nu din cauza astora am deschis discutia. e altceva. m-a lovit in drum spre raionul de lactate. asteptam intr-un fel de intersectie blocata de cativa indivizi mocaiti care se gandeau – chiar acolo in drum – ce sa faca mai departe, si, in timp ce cugetam daca ar trebui sa ii bombardez cu mandarinele abia cumparate, am simtit. am simtit cum mi se scurge viata. 

imi petrec cea mai mare parte a timpului cu lucrari de intretinere. ceva e in neregula.  

azi nu sunt patriot (poate maine) 

mig-uri zboara peste berceni in formatie de lupta, kiseleff-ul tremura ca tramvaiul 34, zgaltait de coloana de blindate, undeva, pe marginea strazii, cativa patrioti inchid ochii si se gandesc la fasolea care asteapta cuminte, la inmuiat, e clar dragi cetateni,  vine ziua nationala a romaniei. stiri, traficul blocat si soferi nemultumiti, vesnicul “stiti ce sarbatorim pe 1 decembrie?”, humvee-uri venite pe firul axei in dotarea armatei, specialisti in tehnica de lupta, basescu, melescanu, tariceanu, cozi la mancare gratis, mari romani, o zi libera, patriotism.

da, patriotism. un sondaj gallup pt. agentia de strategii guvernamentale spune ca primele lucruri care le vin romanilor în minte si de care/pentru care se simt mandri de origine sunt patriotismul (24%), caracteristicile poporului – ospitalitate, hărnicie (7%), cultura (4%), zonele geografice (4%), tradiţiile şi obiceiurile păstrate (4%), istoria ţării (3%).

care va sa zica traditionala ospitalitate a romanilor, harnicia vizibila pe orice strada, obiceiurile, istoria mandra, zonele de relief (armonios imbinate – avem de toate intr-o singura
tara dom’le, ca-n reclama), tot ce ne-a spus tovarasa invatatoare a ramas intepenit in noi si nu, doamne fereste sa ne punem vreo intrebare. eu unul sunt tare mandru de vulcanii noroiosi, muntii macinului spre exemplu nu-mi plac asa de mult ca is tociti. 

revenind insa la primul punct, e un pic neclara exprimarea (sau mi se pare mie?), dar ce inteleg eu de aici e ca un sfert dintre romani sunt tare mandri ca sunt patrioti. adica sunt mandri ca-si iubesc
tara . adica sunt mandri pentru ca declara ca-si iubesc
tara . adica sunt mandri pentru ca isi atribuie singuri o calitate incerta. cum vine asta?

si tot n-am inteles cum vine treaba cu patriotismul asta. esti patriot daca ii injuri pe unguri? dar pe rromi? daca nu-i injuri, atunci nu mai esti patriot? patria ii include pe toti cetatenii sau numai pe “adevaratii romani”? trebuie musai sa-ti placa carnatii de plescoi? dar daca iti pui pe blog un banner cu “I support my country!” e de ajuns? esti patriot daca incalci legea? e ceva in neregula cu mine daca nu simt ca tara in care traiesc ar trebui sa beneficieze in mod automat si exclusiv de sustinerea mea? 

si, ultima, dar cea mai importanta. e patriotismul o virtute?

desfiintati gradina zoologica!

umanoizii de la ZOO baneasa au ucis un jaguar. biata pisica a vrut sa sara gardul, sa evadeze probabil din mizeria in care era tinuta. indivizii au tranchilizat-o si dupa aceea au sufocat-o cu laturi. pentru ca nu sunt competenti sa lucreze cu animalele. ce sinistru. ZOO baneasa e ca o romanie mai mica.  

ii pasa cuiva? acum vreun an au ucis elefantul gaya, in acelasi stil. un raport facut dupa cazul gaya arata nu numai ca angajatii gradinii zoologice nu sunt competenti, dar si ca vreo suta de animale au murit in ultimii ani.

ii pasa cuiva? sunt doar niste animale. e doar un elefant, e doar un jaguar, noi suntem oameni. noi suntem cei importanti. noi avem problemele mai importante. nu trebuie sa fim ridicoli. 

desfiintati dracului gradinile zoologice din romania! de ce trebuie sa sufere niste animale pentru ura si nepasarea voastra? 

update1

viceprimarul murgeanu ne linisteste: “jaguarii se inmultesc repede”. de ce n-ati zis asa de la inceput domnu’ murgeanu? acum suntem mai calmi. chiar si doamna directoare anca oprea va avea mult de furca pana va reusi sa-i omoare pe toti.

mantuirea costa un miliard

cotidianul trage linie: monstrul de beton care ii va mantui pe romani costa aproape un miliard de euro. asta pentru ca noul prea fericit a dublat costurile constructiei catedralei. cei mai multi bani ii dam noi. mai bine de 300 de milioane costa terenul daruit de stat bisericii, ca pe vremea lui stefan cel mare. peste 400 de milioane costa constructia, iar senatorii tin neaparat ca noi sa acoperitm jumatate. in conditiile astea, cele 9 milioane de euro electorale donate de tariceanu (tot in numele nostru), sunt un biet mizilic.

suntem datori tuturor. la prieteni, la banci, iar acum, si lui dumnezeu.

observatiile de dupa

- cei care n-au votat pentru ca “oricum nu rezolva nimic” si acum se bucura ca populistii si extremistii din PRM, PC si PNG au fost “pedepsiti de electorat”, trebuie ca au second thoughts.

-  ”avem nevoie de liniste pentru o campanie pe teme europene”, a spus premierul inainte de a amana alegerile in primavara. cum? care? domnule tariceanu, a existat vreo campanie pe teme europene si n-am observat-o noi?

- toate partidele importante s-au felicitat public pentru rezultate. in aproape toate partidele se pregatesc cutitele. cu exceptia PD, unde cutitul il pregateste basescu.  

- trebuie sa o admiram pe lavinia sandru. pierde alegeri dupa alegeri, nu are nicio identitate, nu reprezinta pe nimeni si totusi merge inainte de parca nimic nu s-ar fi intamplat. nicio cuta pe frunte, ochii ii stralucesc de incredere si fericire sincera.

- corect, nationalismul PRM moare, ce haina va imbraca el in viitor?

 - “romanii nu stiu ce face parlamentul european”, “romanii nu stiu ce e votul uninominal”, “romanii trebuiau informati!”. ma scuzati, romanii trebuiau sa se informeze. da, trebuiau sa FACA UN EFORT sa se informeze. 

patriciu si alina plugaru

ce au in comun aceste doua personaje? pai primul, liberal si afacerist onorabil, are un trust de presa, iar trustul cu pricina o foloseste pe ‘regina porno’ pentru a ataca adversarii politici ai PNL. povestea – inscenata de fituica cunoscuta sub numele de click! – a fost vizibila duminica, la alegeri. alina plugaru l-a asteptat pe stolojan la iesirea de la vot, pentru a-l intreba, chipurile, daca poate intra in partid. un moment bun pentru toti ziaristii de a-l hartui pe liderul PLD cu intrebari despre ‘compatibilitatea’ ‘reginei porno’ cu politica. ce s-a vazut clar in stirea difuzata de realitatea tv a fost momentul in care reporterul click! o impingea pe plugaru de la spate, in fata lui stolojan.

cine a vrut sa inteleaga ceva din toata povestea asta, a inteles. citind cateva bloguri am ajuns insa la concluzia ca e teribil de usor sa fii manipulat de o fituica de scandal. mai ales cand o mare parte a presei preia o stire fabricata, fara sa-si puna intrebari. 

PRM si PC, afara!

o veste buna. PRM si PC au ramas sub pragul parlamentar. adio voiculescu, adio vadim. in ciuda banilor aruncati de becali, nici PNG nu a atins 5%. PD a castigat detasat alegerile. este pentru prima oara cand este confirmat oficial de alegatori ca prima forta politica a tarii. PLD a inceput sa conteze. UDMR si pastorul tokes au intrat in parlamentul european. spre deosebire de romani, alegatorii maghiari au mers disciplinat la vot si au reusit aceasta performanta.

asa cum era de asteptat, referendumul nu a fost validat, chiar daca 89,2% din cei prezenti au votat pentru.

rezultatele sondajului CSOP, difuzate la realitatea tv:

PD – 31,5%

PSD – 21,1%

PNL – 15,6%

PLD – 6,9%

UDMR – 6,2%

PNG – 4,6%

Tokes – 3,7%

PRM – 3,4%

PC – 2,4%

PIN – 1,6%

PNTCD – 1,5%

P Romilor – 0,9%

P Verde – 0,3%

update1

vadim : “demisionez din parlament, am fost furat!”

boc: “suntem cei mai puternici din romania”.

geoana: “un vot de blam pt. guvern, presedinte, clasa politica”. 

tariceanu: “e o seara minunata”.

update2

observatia serii vine de la hurezeanu: este pentru prima oara, dupa revolutie, cand dreapta castiga alegerile. doc o reformuleaza mai corect – prima oara cand partidele care se pretind de dreapta castiga alegerile.

update3

prezenta la euroalegeri la ora 21.00 – 29,12%.

in discursul de la sfarsitul zilei, basescu a admis ca invalidarea referendumului reprezinta o lectie pentru clasa politica, inclusiv pentru el. (inca odata trebuie sa recunosc ca presedintele este printre putinii politicieni romani care admit in mod public atunci cand pierd), a promis totodata ca va continua sa sustina primenirea clasei politice. nu stiu exact daca asta inseamna promulgarea legii APD, nu a mai spus nimic despre asta.

alegeri si referendum

am fost la vot. am pus stampila, dupa cum ziceam, pe partida romilor. la referendum am votat NU. dintre cele doua variante o aleg pe cea a guvernului + APD. acum, sper ca legea pentru care guvernul si-a asumat raspunderea sa fie totusi promulgata. doc, spre exemplu, se teme ca nu va fi asa, de aceea a votat DA. la scoala unde am votat era ceva aglomeratie, in mare parte pensionari, am vazut oameni cu carje care veneau incet-incet spre sectia de votare. how about that? 

stay tuned. sper sa fac rost si de niste rezultate preliminare.    

update1

la alegerile europene, prezenta la urne pana la ora 10.00 era de 3,79%. la ora 11.00, prezenta la referendum era de 5,43%. mica. pare destul de clar ca, in ritmul asta, referendumul nu va fi validat. liderii PNL, inclusiv domnul tariceanu, seful PC, voiculescu si presedintele de onoare al PSD, iliescu, nu au votat pentru referendum. premierul a explicat chiar ca este inutil sa voteze. cat de normal este pentru un politician, parte a unei democratii, sa indemne electoratul sa NU vina la vot, va las pe voi sa apreciati. cum ar fi sa nu mai mergem de loc la vot?   cum ar mai functiona aceasta democratie oare?

update2

cateva rezultate partiale si neoficiale, la ora 13.00:

pd – 31%

psd – 26%

pnl – 16%

pld – 6%

png – 3%

udmr – sub 5%

prm – ??

update3

schimbari minore in rezultatele partiale neoficiale, la ora 14. un procent, in sus sau in jos. se pare ca UDMR va trece pragul, prezenta este mica in harghita si covasna. PRm se afla tot pe la 3%.

eu nu am informatii despre partiduletul lui gusa. pe blogul lui sutu insa, PIN-ul carpatin are 6,3%, ceea ce e foarte, foarte weird.

update4

la ora 16.00, prezenta la europarlamentare era de 19,61%. in bucuresti venisera doar 13,85% dintre alegatori. nici prezenta la europarlamentarele organizate in 2004 in restul UE nu a fost senzationala.

update5

rezultate partiale neoficiale la ora17.00

pd – 35%

psd – 23%

pnl – 14%

pld – 7%

udmr – 5%

prm – 4%

png – 4%

pc – 3%

tokes – 3%

pntcd – 2%

pin – 2%

(mihai damian ma avertizeaza ca suma procentelor depaseste 100%. de la ‘estimatorii oficiali’ si pana la mine au aparut cateva procente in plus. corectez la urmatoarea estimare. sau la exit-pollul de la 21.00)

se pare ca urbanii incep sa lase psd-ul in urma. ma refer la alegatorii din mediul urban. o mare victorie a acestor alegeri nu tocmai fericite ar fi aruncarea infamelor PRM/PNG/PC sub pragul parlamentar.

update6  

prezenta dincolo de granite e foarte scazuta. sectiile de votare sunt putine, oamenii nu se cara zeci sau sute de kilometri sa voteze. in plus, partidele nu au mai facut campanie si in diaspora, asa cum a facut basescu in luna mai.

exit-pollurile, reactii and stuff, in insemnarea de mai sus.

doc are un post similar aici.

votez partida romilor       

dupa cum ziceam, nu am gasit o solutie pentru alegerile europarlamentare. asa ca am ales o alternativa. voi vota partida romilor pro-europa. explic si de ce. motivele expuse in insemnarea anterioara ma impiedica sa votez vreunul din principalele partide. nu numai ca refuz sa le ofer avantaje pe plan intern, dar nici macar nu sunt multumit cu felul in care si-au alcatuit listele. o privire aruncata celorlalte partide mai mici ma face sa imi dau seama ca acolo nu sunt reprezentat. oh well, poate verzii se apropie de dorintele mele, dar ei nu sunt un partid ci un grup de insi care se cearta. votul pentru partida romilor poate fi numit “de protest”, fata de felul in care s-a comportat majoritatea si inclusiv clasa politica in “criza italiana” si de-a lungul timpului.

este insa un vot la care m-am gandit cu foarte mare atentie. cu plusuri si minusuri.

dezavantaje.

- nu sunt tocmai reprezentat. grupul tinta al politicienilor din partida romilor e alcatuit in mare parte din cetateni de etnie rroma.

- nu am fost foarte incantat de felul in care a fost alcatuita lista – pe primul loc se afla o persoana cu notorietate, in locul uneia cu experienta.

avantaje. 

- votul meu nu este irosit. 

- imi ofera posibilitatea de a sprijini direct o minoritate a carei principala problema a fost pana acum lipsa de oportunitati. 

- un numar mai mare de voturi ar ajuta la intarirea acestei grupari politice. prezenta ei viitoare in parlamentul romaniei ar putea fi benefica.  

- in cazul accederii in europarlament, impulsionarea politicilor pentru rezolvarea problemei rromilor in europa este atat in folosul minoritatilor cat si al majoritatii.

decizia mea e luata. voi, cu cine votati?

sa votam, dar cum? (II) 

duminica avem alegeri pentru parlamentul european. sa lasam intrebarea “cu cine votam” pentru maine. hai sa vedem ”pentru ce” votam. s-ar putea sa observam ca una avem in cap si alta o sa iasa dupa vot. ce trebuie sa acceptam de la bun inceput e ca alegerile astea europene sunt un fel de test pentru stabilirea puterii principalelor partide romanesti. ca rezultatele ar putea influenta foarte mult situatia politica pe plan intern (in guvern, in unele partide, in vederea asteptatelor alegeri locale si parlamentare), desi, in mod evident, principalul scop al scrutinului este detasarea de deputati in parlamentul european.

as putea sa consider (spre exemplu) ca lista PNL este formata din oameni capabili sa se descurce la strasbourg si bruxelles, ca oamenii astia au ceea ce in limbaj de lemn se numeste “viziune europeana” si, in primul rand, ca politicile liberalilor europeni sunt pe gustul meu (desi nu prea sunt). iar aici ma refer la toate politicile, inclusiv la cele legate de migratia africanilor spre spania, malta, italia (ca sa dau un exemplu). as putea prin urmare sa votez lista PNL. dar as putea oare? imediat dupa exit-polluri, un PNL cu rezultate bune la euroalegeri va anunta ca acestea gireaza practic guvernul liberal si pe chiuariu odata cu acesta. si, de ce nu, pe domnul bogdan olteanu. un vot oferit candidatei renate weber va fi un vot oferit lui tariceanu, chiar daca eu nu imi doresc acest lucru.

reciproca e valabila. am putea sa votam o lista (sa zicem a PD-ului) pentru ca il sustinem pe presedintele traian basescu si lupta lui anticoruptie. partea mai trista e insa ca povestea asta nu mai are nicio legatura cu parlamentul european.     

mai e o problema. eu sustin politicile socialistilor europeni, dar nu si pe actualul PSD din romania. mai mult, lista trimisa de acest partid nu ma incanta, as fi preferat spre exemplu un puscas, nu un corlatean. si atunci, votez o lista cu care nu sunt de acord numai pentru a mari grupul preferat (socialist) din europarlament?

trebuie spus aici ca partidele nu ne ajuta deloc cu povestea asta, ba chiar induc si mai multa confuzie. chiar PSD-ul face reclama candidatilor la europarlamentare,  amintind ca el este partidul care a propus marirea pensiilor. dar deputatii europeni nu vor avea nicio legatura cu politica bugetara a romaniei, de ce sa le bagam la un loc?

stiu, nu spun o noutate. de aceste probleme s-au lovit toti europenii. in campanie s-au discutat teme interne iar rezultatele euroalegerilor au fost influentate si au influentat situatia politica interna. daca o sa reusim sa depasim problemele interne pentru a ne concentra asupra europei, ramane de vazut. eu o sa anunt maine cu cine votez. si de ce. mergeti la vot, nu? 

cum ne lasam de fumat

ministerul sanatatii ofera medicamente gratis celor care vor sa se lase de fumat. un lucru stiut. ce nu se stie asa de clar e ca (cel putin) unul dintre medicamente (chantix, cunoscut si sub numele de champix – produs de pfizer) ar putea induce ganduri suicidare. FDA (food and drug administration) organismul care autorizeaza medicamentele in SUA, investigheaza chiar in acest moment, legatura dintre  chantix si moartea a cel putin doi pacienti, care au prezentat un comportament violent.

evident, legatura nu este confirmata oficial. nevertheless, un lucru cert este acela ca ministerul sanatatii din romania a girat un tratament nesigur, atunci cand nu ar fi avut niciun motiv rezonabil sa o faca. altul decat -  imi imaginez – o campanie de imagine pentru eugen nicolaescu si un foarte bun PR pentru producatorul medicamentului, compania pfizer, care spera ca chantix sa-i aduca vanzari uriase. deocamdata, pe fondul investigatiei FDA, actiunile pfizer au scazut considerabil. ce se va intammpla cu actiunile ministrului nicolaescu, aflate oricum la un all time low, nu as putea sa va spun.

sa votam, dar cum? (I)

avem un referendum, alegeri europene si o multime de intrebari la care vom gasi cu greu raspunsuri, chiar daca suntem informati si inteligenti. asta daca suntem. dincolo de iritantul “cu cine votez?”, de data aceasta, la fel de importanta este intrebarea “pentru ce votez?”. aceasta insemnare nu isi propune sa ofere solutii, ci numai sa puna intrebari. sa le luam pe rand.

referendumul convocat de presedintele traian basescu pentru schimbarea actualului sistem de vot cu unul ‘majoritar cu doua tururi de scrutin’. 

unii oameni vor spune “da” la urne, pentru simplul motiv ca il sustin neconditionat pe basescu, impotriva “hotilor” din parlament. ei nu vor vota un sistem electoral, ci o idee enuntata de favoritul lor politic – aceea ca uninominalul va rezolva toate problemele clasei politice. in mod clar, acest lucru nu se va intampla insa. apoi, lupta lui basescu cu parlamentul e una ipocrita, tinand cont ca partidul sau (PD) a colaborat vesel la o multime de voturi strambe in legislativ. este oare bine sa dam o astfel de incarcatura politica unui vot care ar putea instaura un sistem electoral cu efecte la care nu ne-am gandit vreodata? n-ar fi mai bine sa ne gandim la aceste efecte si la cum ne avantajeaza ele pe termen lung?

reciproca este valabila. vor exista probabil oameni care vor vota “nu” la referendum, pentru simplul fapt ca il urasc pe basescu. again, o analiza tacticoasa a sistemelor de vot ar putea indeparta tensiunile politice si emotionale, in favoarea unei decizii intelepte.

alti oameni vor evita sa mearga la referendum din varii motive. pentru ca vor sa arate ca nu le pasa, sau pentru ca nu sunt de acord cu ‘uninominalul lui basescu’ si vor ca referendumul sa fie invalidat. in cazul primilor, imi mentin opinia de pana acum – absenta de la urne nu ii afecteaza in niciun fel pe politicieni, e pur si simplu un cartus irosit. in cazul celor din urma, situatia e mai complicata. eu cred ca invalidarea referendumului va oferi clasei politice ocazia de a zice ca, “iata, electoratul nu isi doreste reforma sistemului electoral, sa ramanem pe liste”. in cazul in care opozantii “uninominalului lui basescu” nu doresc reforma in niciun fel, atunci e okydoky, pot sa se abtina. daca mai doresc insa varianta propusa si asumata de guvern, atunci ar avea o buna posibilitatea de a merge la urne in numar mare pentru a respinge pur si simplu varianta scrutinului majoritar in doua tururi si pentru a arata ca sunt interesati de aceasta tema.

oricat de optimisti am fi, nici varianta basescu/psd nici cea a guvernului nu vor duce la reformarea automata a clasei politice, in sensul responsabilizarii politicienilor si a indepartarii fosilelor. tot ce se schimba este sistemul electoral. e drept, acesta ofera politicienilor cinstiti mai multe sanse de a accede in parlament, si parlamentarilor, mai multe sanse de a servi in primul rand cetateanul si mai apoi partidul. mai trebuie insa sa vrea si ei asta. 

made in italy

din moment ce politicienii sunt incapabili sa rezolve criza italiana iar presa nu face decat sa inrautateasca situatia, cetatenii incearca sa se descurce singuri. ultima lor gaselnita circula pe messenger si imi cere sa boicotez produsele ‘made in italy’. am ras si dupa aia am mai ras putin. orice om cu papile gustative functionale stie ca nu ar face decat sa-si produca singur suferinta. de fapt, nu ezit sa spun ca putem sa intram si in razboi cu italia si tot o sa visez cu ochii deschisi la supa de scoici pe care am mancat-o in sicilia. si la mozzarela de la micul dejun. si la paste. si la toate felurile de paine. si la cannoli cu ricotta..chiar, stie careva unde pot sa gasesc cannoli cu ricotta prin bucuresti?  

visul nostru urat

cateodata trebuie sa ii mai citesti si pe oamenii cu care nu esti de acord. eu fac asta. azi l-am citit pe visurat. si mi s-a facut greata.

citez: “Auziti bai ciorilor care va dati victime ca va expulzeaza tarile din UE pentru ca ati comis infractiuni si ne`ati facut pe noi de cacat? Io propun sa va adunati toti in fata ambasadei Italiei la Bucuresti si, in semn de protest, sa va dati foc. Toti odata. Da` toti. Sa va chemati si neamurile. Sa veniti toti acolo si sa va dati foc in semn de protest. Promit ca se va face cheta si benzina o dam noi (…)”.

rasismul si ura se plimba relaxate pe strada si prin blogosfera. ne facem ca nu ne-am prins de asta? ca, vedeti, este el rasist si incita la violenta, dar e baiat bun in rest, merita sa-l bagam in blogroll. pai daca ne facem ca nu vedem, de ce dracului ne-am mai deschis blog de atitudine?

visurat, iti promit ca daca CNCD-ul nu se autosesizeaza, il voi sesiza eu.

despre mandrie

pe bloguri bantuie o campanie cu sloganul “mandru ca sunt roman”. ma intreb sincer care o fi rostul ei. eu nu il inteleg. pe cine ar trebui sa impresioneze asta? pe localnicii italieni speriati de infractorii pe care i-am exportat? pe extremistii italieni care gasesc un teren fertil de joaca? pe politicienii care actioneaza, evident, electoral? si, pana la urma, ce rost are afisarea mandriei in toata povestea asta? cu ce si pe cine ajuta ea? si, nu in ultimul rand, de ce trebuie sa fim mandri pentru ca suntem romani?

daca vreunul dintre participantii la campanie s-ar milostivi sa imi ofere un raspuns..

vadim si ironia extremistilor

ceea ce prevazusem in urma cu cateva zile, s-a intamplat deja. grupul extremistilor din parlamentul european se duce naibii. si, oh ce splendida ironie, asta se intampla tocmai din cauza xenofobiei lor. alessandra mussolini i-a facut albie de porci pe romani, vadim s-a suparat si i-a intors-o, toata lumea s-a suparat si toata lumea a plecat din grupul pompos numit ‘identitate, traditie, suveranitate’. retragerea PRM reduce gasca extremistilor la 18 oameni, numar insuficient pentru formarea unui grup parlamentar. pentru PRM, care mai aduna doar vreo 5% din voturile romanilor, asta e o iesire strategica. in urma alegerilor europene, din cei 5 europarlamentari pe care ii are acum, vor mai ramane maxim doi, poate nici atat. mai bine sa te retragi singur decat sa fii dat afara de alegatori.

sa ne bucuram asadar.

in apararea lui cioroianu

cioroianu are defecte, dar campania dusa impotriva lui nu are nicio legatura cu ele. s-a putut observa asta in emisiunea lui turcescu de aseara, cel mai penibil demers jurnalistic al anului. tema anuntata – criza romano-italiana, scopul principal - linsarea lui cioroianu. autori: andrei gheorghe, turcescu, dragotescu si un pic de hurezeanu. in umbra, oamenii care doresc plecarea lui cioroianu: basescu si, in special, fostul ministru de externe razvan ungureanu.

la inceput l-au invinuit pentru intalnirea cu interlopul costel argint. de ce ar fi trebuit sa stie ministrul de externe identitatea tuturor romanilor care au venit la reuniunea cu premierul si cu el, nu am inteles inca. asta a tinut mai bine de jumatate de ora. “cum de si-a permis cioroianu sa stea de vorba cu un asemenea om?” a intrebat ca la inchizitie turcescu, dupa care a intrat chiar el in direct cu amintitul argint, pe care l-a popularizat la televizor.

mai apoi l-au condamnat ca nu a facut nimic pentru prevenirea crizei. (acuzatie vag intemeiata – cioroianu are alte atributii de baza). fiecare explicatie a acestuia era intrerupta de tipete. nu de argumente, de tipete acuzatoare. andrei gheorghe radea cu hahaituri cand intelegea ca a spus o prostie, turcescu urla cu venele umflate, dragoteasca tipa si ea dar nu se putea face auzita.

tema emisiunii a fost data uitarii. au urmat momente halucinante. intr-un moment de nesimtire maxima, gheorghe l-a intrebat pe cioroianu de ce s-a dus cu logodnica in egipt. ”cine a platit deplasarea?”. a fost invitata de opra din cairo, nu a fost nicio cheltuiala. “de ce ati facut declaratiile cu deportarea?”, a urlat dragoteasca. “erati beat? am auzit ca erati beat”. cioroianu nici nu a auzit-o, turcescu si gheorghe tipau la el in acelasi timp.

sfarsitul a fost la fel de tumultuos. moderatorii s-au intors impotriva reprezentantei romani criss. “ne-am saturat de corectitudine politica. sunteti niste infractori. de ce nu aveti un singur partid sa va reprezinte?. cand mergem pe-afara nu vedem decat cersetori rromi, asta sunteti cu totii!” (asta din urma a fost dragoteasca). “nu avem un singur partid pentru ca nici romanii nu au un singur partid, avem mai multe opinii. nu suntem toti infractori, daca ne uitam la stirile de la ora 5 trebuie sa tragem concluzia ca toti romanii sunt violatori si ucigasi?”, a raspuns femeia.

la sfarsit, toti moderatorii urlau intr-un glas. s-au oprit cu greu, turcescu ne-a multumit pentru atentie. am ramas siderat.

problema si extrema       

credeam ca parlamentarii si-au atins limita de iresponsabilitate. m-am inselat. vadim tudor este reprezentantul legislativului, insarcinat cu rezolvarea crizei italiene. pare o istorioara absurda: seful unui partid extremist va oferi solutii pentru o problema ce tine in mare parte de cea mai napastuita minoritate etnica. nu e o istorioara insa, este rezultatul gandirii parlamentarilor pe care ii platim.

pentru cei mai multi, vadim va fi o solutie buna. pe forumuri, la televizor, oameni cu competente sau nu explica de ce vina crizei romano-italiene o poarta numai rromii. care rromi nu sunt romani. nu are de ce sa ne mire declaratia lui cioroianu, nu au de ce sa ne mire masurile extreme ale guvernului de la roma, transformarea radicala a stangii italiene, reactiile populatiei din peninsula. nu trebuie sa ne mire ingaduinta comisiei europene, incapabila sa rezolve problema imigratiei interne sau externe, nu e nevoie sa ne prefacem ca ne pare rau de africanii care tocmai au murit incercand sa puna picioprul pe pamant european.

uniunea europeana unita prin diversitate serveste intregii lumi o lectie de intoleranta.   

despre pisici       

motanului care binevoieste sa locuiasca cu noi nu-i plac usile inchise. il incurca teribil in hoinarelile lui prin casa. de obicei ma ia cu binisorul, sta rabdator langa usa si se zgaieste la mine, poate-poate inteleg si deschid, dar are si metode mai radicale. stie sa zgarie, sa tipe si sa impinga (usa). de obicei cedez. o usa deschisa e una, cheful lui de a-i pasi pragul este alta poveste. daca il voi invita sa iasa in balcon, va sta mult pe ganduri, in prag, pana sa se hotarasca. va cantari decizia, va analiza ce posibilitate i s-ar potrivit mai bine…oricum, probabilitatea ca el sa faca lucrul asta va creste odata cu venirea iernii. as putea sa jur ca, intr-o dimineata friguroasa, in timp ce asteptam rabdator sa inchid usa in urma lui, a atipit chiar acolo, in prag.  

ca orice hedonist care se respecta, cand nu doarme si nu mananca, motanul se joaca. dar nu cu jucarelele pe care i le-am adus. i-am oferit un soricel de plastic, diverse mingiute si alte chestii cu forme nedefinite, calificate de diversi ca “jucarii pentru pisici”. invariabil, motanul s-a uitat cu nedumerire. nu s-a ostenit sa-si ascunda plictiseala, politetea nu e punctul lui forte. din cate am observat, jucariile lui preferate sunt ori un cocolos de hartie gasit pe masa, ori capacul de la cutiile de suc sau ceai. motanul nu isi incadreaza jucariile in tipare.

daca motanul este mangaiat, si pisica va dori acelasi lucru. reciproca este valabila. un post de observatie (rafturile bibliotecii) sau un culcus sub patura ocupat de motan, vor starni imediat invidia pisicii. reciproca este valabila. fiecare va veni sa il deranjeze pe celalalt, va savura victoria pentru 10 secunde, dupa care va pleca in treburile sale.   

rafturile, masina de spalat sau fotoliile sunt ok, dar motanul si pisica vor dori sa stea pe cartea mea in timp ce citesc. e drept, prefera sa stea si in fata monitorului sau pe tastatura, dar asta numai cand lucrez la calculator. cand stau pe canapea sau seara, in pat, motanul sau pisica, dupa caz, decid totusi ca locul lor preferat este pe pieptul meu. difera doar greutatea si nivelul de zgomot, tind sa cred ca torsul motanului e perceput de seismograful de la “muntele rosu”. pisica si motanul imi vor folosi spinarea sau stomacul drept trambulina ori de cate ori vor avea nevoie.    

motanul va manca cu pofta orice fel de verdeturi, cu exceptia celor cumparate, plantate si crescute special pentru el.

pisica pare relativ tacuta, dar isi va regasi glasul la primele ore ale diminetii.

motanul o face pe independentul dar ne va astepta cu nerabdare cu fiecare ocazie cand vom pleca.

diseara cand vom ajunge acasa, vor veni sa ne intampine. nu le lipseste mancarea, nici apa, nici macar verdeata. doar noi. iar cand ma voi aseza pe canapea, motanul se va aseza langa mine, ma va privi direct in ochi si va spune: “miau!” do you get it?

alma imi sugereaza sa dau leapsa. prin urmare dau oficial leapsa oamenilor cu pisici, pe care ii invit sa povesteasca apucaturile felinelor care binevoiesc sa locuiasca alaturi de ei.   

(un post dedicat celor care “nu suporta pisicile”)

cioroianu si sarma ghimpata       

avem un ministru de externe. cioroianu. el viseaza sa rezolve problema infractorilor (romi) prin deportarea acestora in desert, in spatele sarmelor ghimpate. va spune ceva imaginea? cioroianu a declarat asta cu nonsalanta. pentru evenimentul zilei, dar si pentru antena 3. deocamdata reactiile au fost palide. in alta tara, demisia, sau macar scuzele publice, ar fi urmat.

reciclarea generala       

zilele trecute am facut curatenie si am aruncat la gunoi o jumatate de casa. n-am avut cum sa reciclez ceva de acolo. teancuri de hartie, plastic, sticla, toate au plecat la groapa glina sau mai stiu eu unde. de ce? pentru ca autoritatile romane nu se grabesc sa faca ceva in sensul asta. o privire aruncata pe tratatul de aderare, la capitolul mediu, ne arata ca atunci cand am negociat, am cerut si am obtinut termene relaxate de adaptare la standardele europene privind reciclarea.

ceva se mai misca totusi. am observat in sectorul 3 (iarasi negoita) pubele speciale, separate, pentru reciclare. iar maine, tadaaam!, va avea loc campania nationala de colectare a deseurilor electrice si electronice. tot ce trebuie sa faceti este sa lasati in fata blocului, aparatura de care nu mai aveti nevoie.

eu ma voi lepada de un prajitor. e vechi si zacea pe un dulap in bucatarie. de prea multa vreme. voi de ce va lepadati?

update 

l-am dus. prajitorul. am plecat vreo doua ore, iar cand m-am intors disparuse. sunt convins ca l-a luat cineva din bloc sau vreun trecator. m-am plimbat un pic prin berceni si vitan si n-am vazut nimic in fata scarilor. cred ca s-au aruncat foarte putine lucruri. la o adica, si televizorul ala tehnoton din 90 mai e bun, macar de pus bibelourile pe el, nu? altfel, campania de informare a ministerului mediului a fost ca si inexistenta.

despre gospodarie       

azi a venit acasa un om care mi-a instalat aragazul cel nou. printre variatele chestiuni  tehnice pe care le-a mormait in timp ce lucra, m-a informat ca e o adevarat minune faptul ca nu am sarit inca in aer, impreuna cu pisicile, din cauza racordului vechi si neomologat care imi transporta gazul. a muncit in bucatarie pret de vreo ora, timp in care mi-a furnizat nenumarate informatii pretioase. iar eu, politicos, le-am ascultat.

urmeaza: sa pun termopane in bucatarie si baie, sa repar peretii din baie, sa varuiesc intreaga casa, sa pun o usa noua, parchet, si sa cumpar multe accesorii. daca iau de la fiecare meserias cate ceva, presimt ca voi deveni un expert in tainele gospodaririi apartamentului. deocamdata nu stiu mai nimic. nu reusesc sa repar instalatiile de apa, nici macar un robinet care curge, nu ma bag la schimbat de prize, desi sunt relativ convins ca as reusi, nu fac zidarie, nu repar aparatura electrocasnica, nu stau cu orele sub masina – ar fi chiar imposibil, nu posed asa ceva.

oricum, ceva se misca. obisnuita mea atitudine – “cheama pe cineva care se pricepe” – a suferit o mica fisura. am hotarat, in ciuda sfaturilor, sa varuiesc singur balconul. iar la final, sa adaug cateva tuse de albastru mediteranean. vara viitoare, cand ne  vom relaxa in balconul nostru minuscul, ingramaditi printre plante, biciclete si pisici, va fi ca in insulele grecesti.

that’s the plan.  

coruptia e o gluma liberala      

dupa ce au votat legea pentru protectia infractorilor, liberalii sunt oleaca mai relaxati si au inceput sa faca misto. de romani. la pomana electorala organizata sambata in bucuresti, penelistii din sectorul sase au impartit caltabosi la trecatori. unii i-ar zice ”strategie umoristica de contracarare a episodului spaga lui remes” . eu spun ca ducerea in deriziune a unui caz foarte grav de coruptie in care este acuzat un ministru al partidului aflat la guvernare, este o bataie de joc uriasa. partidul asta merita soarta pe care o va avea dupa alegeri. 

xenofobia de la coltul blocului

PRM a initiat un proiect de lege in care propune acordarea sumei de o mie de euro, fiecarui membru al minoritatilor nationale care doreste sa plece din romania “pentru ca nu recunoaste marea unire de la 1 decembrie 1918″. proiectul vizeaza bineinteles minoritatea maghiara, iar funar apreciaza chiar ca toti posesorii  legitimatiei de maghiar trebuie sa paraseasca tara. (sursa: hotnews)

PRM e un partid extremist, ultranationalist, xenofob, rasist, antisemit.din astfel de partide au pornit dictaturi, razboaie, pogromuri, ura. in europa, ele sunt marginalizate si de presa si de partidele politice. sunt atacate dur de grupuri contestatare, de societatea civila. si totusi, in  romania, acesti indivizi sunt mai mult decat tolerati. ei sunt pefect acceptabili.  celelalte partide politice accepta PRM ca pe un partener politic obisnuit. Toti: PSD, PNL sau PD. 

la fel e si in societate nu esti xenofob daca urasti ungurii, nu esti rasist daca spui ca “tiganii ar trebui sa locuiasca intr-un oras special”. si il votezi pe vadim pentru ca e “diliu”. popularitatea extremistilor scade in romania, proiectul radical al PRM vine tocmai pe fondul caderii in sondaje, dar ea poate creste oricand in urmatorii ani. avem un trecut plin de precedente si un viitor complicat in fata. si o sa ma bucur foarte cand vadim si colegii lui vor iesi din parlament, aruncand la gunoi si grupul european croit dupa chipul si asemanarea lor, identitate, traditie, suveranitate. 

ura, coruptia e legala! 

noul cod de procedura penala, votat cu avant de toti parlamentarii, da liber la furat.  unele modificari aduse legii spun ca: interceptarile telefonice pot fi facute doar cu avertizarea celor anchetati, perchezitiile, doar dupa ce anchetatului i se cere in prealabil acceptul, prejudiciul “cu consecinte deosebit de grave” este doar cel care care sare de 9-10 milioane de euro (deci cel care fura 8 milioane e un hot obisnuit), ziaristii pot fi aruncati in inchisoare daca isi fac meseria, iar acuzatii pot lungi procesul la nesfarsit. proiectul a fost adoptat in aceeasi zi si in comisie si in plen, iar forma finala nu a fost publicata pe siteul camerei.

radu mazare a plecat ieri dansand de la parchet, unde fusese chemat pentru audieri. 

pe blogul sau, adrian nastase povesteste relaxat despre scaparile legale care permit taraganarea dosarelor in care este acuzat.

muresan si remes stiau ca sunt urmariti de autoritati si totusi au continuat operatiunea spaga.

partidele au inceput campania electorala pentru europarlamentare cu noi promisiuni pentru propasirea tarisoarei.

de ce urasc bucurestiul

azi dimineata cand m-am trezit, rupt de somn, am descoperit ca apa calda nu curge. iarasi. va veni in cateva ore, dar va fi prea tarziu. e o poveste obisnuita cu radet-ul. am incalzit, am turnat peste mine, am plecat. ca sa ajung la metrou la piata sudului am doua rute. una trece pe langa big, acolo exista trei dughene cu burgeri si saorme din care se raspandeste un miros ingrozitor. a doua trece printr-un pseudo-parculet construit de aia de la rebu. pentru ca nimeni nu-i impiedica, oamenii isi fac nevoile in parculet, fara sa se mai ascunda. nu va inchipuiti ca e vreun palc de copaci sau niste tufisuri care sa-i ascunda. totul e la vedere.

orban ne-a promis ca in orele de varf, metrourile vor ajunge cu o frecventa de 7 minute. am asteptat 20 de minute. si acum vreo doua zile la fel.

pe platforma pipera, la celalalt capat al lumii, a venit apocalipsa. vara, totul e acoperit de o perdea de praf. se construieste constant, traficul e intens, nimeni nu face curatenie, te uiti pe strada in departare si vezi cum zboara praful prin aer, e ca la dirt-track. iarna, nu mai avem praf, doar noroi. e peste tot. pe trotuar, pe strada, pe liniile de tramvai. s-ajungi la birou, de la metrou, e chiar o aventura. trotuarul e in general ocupat de masini si de noroi. pe liniile de tramvai acoperite de baltoace, trece…tramvaiul. pe sosea trec, evident, masinile. noi pe unde dracu’ mai trecem?

uite d-asta urasc eu bucurestiul! si asta e numai partea intai. 

ce-am facut la budapesta

- am mers asa de mult pe jos cum nu am mai facut-o de ani buni. bulevarde, parcuri, poduri, putine ne-au scapat.

- am vizitat sinagoga uriasa, construita in stil bizantin si dotata cu orga, muzeul comunitatii evreiesti si memorialul holocaustului. (si) in ungaria, persecutarea evreilor a inceput cu mult inaintea izbucnirii razboiului, fara presiuni germane. o informatie pe care nu o stiam: mai multe obiecte valoroase din muzeu, furate acum zece ani au fost gasite in urma unei operatiuni la care au colaborat mossadul si FBI-ul, in romania. in grupul nostru se aflau oameni de toate nationalitatile, printre care si un american la 30-40 de ani, cu aparat dentar, care m-a intrebat daca in romania sunt evrei si mi-a marturisit ca el nu stie nimic.

- am petrecut jumatate de zi in cartierul castelului. am cascat gura la turnul urias al bisericii matyas, aflata in renovare, la palatul regal, la fresca cu matei corvin la vanatoare, ne-am catarat pe bastionul pescarilor si am facut poze cu parlamentul in fundal, ne-am plimbat pe aleile umbrite de castani prin fata cladirilor linistite in care, evident, ne-am dorit sa locuim, am mancat o supa gulas si am baut un pahar de vin, la o terasa, incalziti de aceasta minune care este soarele de octombrie. 

- am trecut pe langa parlament, am baut o cafea in fata bisericii st. istvan si dupa aia am gafait pe scari pana pe creneluri, de unde se vedea dunarea si o parte a pestei, am intrat in magazinele de pe vaci utca si, din pacate, am mancat la cateva din restaurantele din zona.

 - ne-am rascumparat greseala, mancand la excelentele cafenele de pe liszt ferenc, oh boy, ratza era minunata.

 - am baut un grog la o cafenea de langa piata centrala, un medicament bun pentru o zi racoroasa.

 - am strabatut bulevardul andrassy in sus si in jos admirand cladirile spectaculoase.

 - am fost la bai, la szechenyi, unde am lenevit cu soarele in ochi in piscina de afara, cu apa la 38 de grade, si ne-am lasat purtati de un curent circular buclucas, alaturi de oameni care vorbeau o multime de limbi diferite, radeau si se bucurau de viata. grupul germanilor de peste 60 de ani care se balaceau razand cu gura pana la urechi m-a umplut de speranta ca viata poate sa fie lunga si fericita. (probabil nu si in romania though…)

 - am urcat la fortareata de langa gellert pe o zi rece si ne-am incalzit sus, pe o terasa, cu carnaciori si bere, dupa care am revenit la nivelul solului pe una dintre aleile intortochiate care ne oferea vederi peste dunare.

- am vizitat muzeul terorii, intr-o cladire de pe bulevardul andrassy, fost sediu al partidului fascist maghiar si mai tarziu al AVO, securitatea maghiara (intre 1945 si 1956). cateva etaje, nu foarte multe exponate dar excelent aranjate si puse in valoare de umbre si lumini, fond muzical si zgomote. la parter, un tanc urias, alaturi de poze ale victimelor terorii, in ultima camera, fotografii ale tortionarilor.

 - am calatorit mult cu mijloacele de transport in comun. metrou, tren de suprafata, tramvaie, vin repede, traverseaza orasul imediat, cu un ghid in mana si un indicator in fata te lamuresti foarte usor ce, si in ce directie sa iei. am fost nevoit sa intreb o singura data.

 - am descoperit ce inseamna sa locuiesti intr-un oras prietenos. fara trafic intens, cu parcuri, piete si strazi necirculate de masini, cu piste pentru biciclisti si chef de viata.

 - ne-am deprimat urat de tot la gandul ca ne intoarcem la bucuresti si ne-am dat seama ca gata, nu mai avem nicio sansa, orasul asta va ramane pentru totdeauna o mahala, iar daca vrem altceva trebuie sa plecam.  

cateva poze.  

muse. muzica

muse au fost exact asa cum ma asteptam. inca ma mai resimt dupa concertul de aseara, ma doare un pic gatul si is cam ragusit. dar oh boy, oh boy, cat de bine a fost! oamenii aia chiar aveau chef de cantat si au cantat bine. instrumentisti excelenti, selectie inspirata a pieselor si un ultim album (de pe care au cantat o mare parte a melodiilor) foarte, foarte bun. muse e o trupa ‘pe val’, e bine ca au inceput sa vina si astea in romania, dupa deceptii gen marilyn manson. 

 

au inceput cu knights of cydonia si au tinut-o ceva mai mult de o ora jumate. timp in care am dansat, am sarit, am dat din cap, am cantat la chitara aia imaginara si am admirat manastirea casin prin fumul aruncat pe scena. matthew bellamy ne-a adresat doar cateva amabilitati (bucuresti, ne bucuram ca am ajuns in cele din urma… ) iar in rest s-a multumit sa cante (chitara, voce si un pian care suna foarte bine). au cantat, printre altele, ‘hysteria’, ‘maps of the problematique’, ’supermassive black hole’,  ’sing for absolution’, ’starlight’ si ‘time is running out’, prima melodie muse pe care am ascultat-o, impreuna cu I., in urma cu multi ani, intr-un club aglomerat din bodrum. la sfarsit au spus ca se intorc. asteptam.

pastrand proportiile, nu am mai fost asa de impresionat de o trupa live de la concertul gogol bordello din primavara. am fost mirat de numarul mare de oameni veniti (sa fi fost 10.000 sau mai putini?), probabil toti ‘alternativii’ din bucuresti. la fel de impresionat am fost, doar ca neplacut, de coada uriasa de la intrare, unde am stat vreo 30-40 de minute, pierzand partea cu brett anderson. pe aceeasi idee, la sfarsit, intreaga multime era sugrumata de portita ingusta pe care puteau iesi doar trei-patru persoane odata. tara asta nu ne da nicio sansa.

 

forget rolling stones, george michael, manson, beyonce si altii. muse = concertul anului. (poze am zarit la subiectiv) update

evenimentul zilei este singurul cotidian (de referinta) care nu acorda concertului muse un material  in ziarul de azi. se multumeste cu o stire de cateva randuri. cand ignori un eveniment de o asemenea marime (atat prin nivelul trupei cat si al numarului de spectatori) inseamna ca te-ai hotarat deja cat de mult cobori standardele. evenimentul zilei vrea sa fie tabloid si nu se teme sa o recunoasca. 

stockholm syndrome live

assasin live

pentru mantuirea guvernului

fiind aproape de un sfarsit asteptat, guvernul are nevoie de mantuire. stie si cum sa o obtina. oferind 30 de milioane de RON din banii nostri, pentru constructia catedralei neamului BOR. nu, nici eu nu am fost consultat inainte de a face aceasta generoasa donatie.

concret, ne zice mediafax, ministrul-incredibil-de-liberal tariceanu, i-a spus noului preafericit ca “intelegem nevoia de a realiza acest proiect si inspirat de ideile pe care incercati să le promovati de a readuce solidaritatea umana ca o valoare esentiala a unei societati civilizate, moderne”, bla, bla bla, si a deschis o subscriptie publica la care guvernul a contribuit dintr-un foc cu 30 de milioane, adica vreo 9 milioane de euro. vi se pare putin? nu uitati ca, in paralel, parlamentarii dornici de mantuire se lupta si ei sa asigure finantarea publica a lucrarilor, in proportie de 50%. in plus, patriarhia romana a primit gratis un teren de 11 ha, aflat in proprietatea publica. acesta este partial revendicat de fostii proprietari, care, nu va temeti, vor fi despagubiti din bani publici. adica ai nostri.

mantuirea prin ziduri ar trebui sa fie noul motto al BOR, iar mantuirea electorala prin pomeni pe banii contribuabilului este cu siguranta motto-ul guvernului, indiferent de culoare politica. oricum, cand arunci cu bani in biserica, este normal sa astepti ceva inapoi. de aceea, intrebat daca va mai fi ministru al culturii si cultelor si saptamana viitoare, dupa motiunea de cenzura, domnul iorgulescu a raspuns pios: “dupa cum e voia lui dumnezeu”. 

sambata cu pisici

dom’le, uneori urasc orasul asta, alteori imi place. sambata mi-a placut. a fost plin de viata. si eu (desi racit) la fel. am inceput, multumita lui vidal, cu expozitia de pisici. vreo 15 minute, impreuna cu I. si E. nu ne-am oprit din “uite-o pe asta, ba pe asta”. am vazut trei mici, albe si blanoase (nu mai tiu minte rasa) care leneveau la soare, de fapt, mai aveau putin si pluteau in lumina. dupa care am admirat matzele nobile  britanice, care stateau demne si nu ne dadeau prea multa atentie, si am zabovit un pic la ceea ce parea a fi o pisica sphynx sau ceva asemanator (underhill nu se grabeste sa le incadreze in rase). preferatele mele au fost pisicile din rasa maine coon, aduse de o doamna tatiana (care parea rusoiaca), niste blanoase uriase cu o privire blanda care te topea pe loc. la sfarsit, mi-am dat seama ca expozitia asta de pisici e terapie curata. si, in plus, ca m-a apucat somnul. in ciuda aglomeratiei si a oamenilor care se chinuiau sa faca poze printre zabrelele custilor, pisicile erau cele mai relaxate fiinte din sala. jumatate dormeau, jumatate leneveau privindu-ne cu ingaduinta. that is why i love cats.  

orasul care se misca incet

am multe probleme cu marele oras in care locuiesc. borduri, praf, oameni, betoane..  ceea ce ma deranjeaza mai mult este insa incetineala cu care se misca toate lucrarile. sau, in fine, alea contractate de stat. coruptie, contracte preferentiale, incompetenta. stiu. dar e mai mult decat atat.   

de cand zace cladirea universitatii invelita in reclamele alea monstruoase, menite sa acopere operatiunile de restaurare? eu nu mai tiu minte. peste drum, langa ministerul agriculturii, un gard acopera lucrarile pentru ceea ce ar trebui sa fie un ansamblu (sculptural, cred) pe nume “caruta cu paiate”. gardul e acolo de mai bine de un an. ce dracu’ construiesc in spatele lui? titanicul?

au inceput lucrarile pentru restaurarea centrului vechi, dar nu cred ca voi prinde si sfarsitul. povestea restaurarii centrului vechi o stiu de cand am venit in bucuresti.  mi-am dorit sa se intample ceva frumos acolo, am auzit zvonuri, au devenit realitate, au inceput lucrarile, se vor termina candva. oare? ca si constructia intiala, restaurarea este povestea unei generatii. nu este un simplu proiect, e o noua minune a lumii.

diferenta dintre noi si ceilalti e frapanta. orasele europene renasc, isi recupereaza istoria, o imbina cu prezentul si viitorul, la noi totul ramane pe loc. apar doar borduri, mall-uri si cladiri de birouri. in alte tari se construiesc zgarie nori inalti cat muntii rodnei, tunele pe sub mari, poduri peste golfuri, noi suspinam si mai visam inca la ziua cand metroul va ajunge la aeroport.

acum cateva luni am tresarit bucuros cand am observat, in fata blocului, un indicator cu numele strazii. in sfarsit, taximetristii vor nimeri mai usor prin labirit, spre scara mea. cam tot in acel moment, la hamburg, a inceput constructia ‘elbphilharmonie’, un centru cultural, sportiv si rezidential, pe elba, din trupul vechilor depozite care  primeau odinioara incarcaturile vapoarelor sosite in port. un proiect care te amuteste dupa o simpla privire aruncate pe site ( pe care va invit sa-l vizitati). ambele orase au mai facut un pas. fiecare in ritmul lui. 

bila cu arabescuri si pisica multicolora

mai stau si acum si ma gandesc la dansa, o bila ceva mai mare decat pumnul, alba cu arabescuri desenate, statea linistita intr-un cosulet la intrare intr-o pravalie din cefalu, plina cu minunatii, cescute vechi, cutii muzicale, papusi din lemn, corabii, oglinzi si in general cam orice ai dori sa gasesti pe lumea asta, in afara de conserve de peste. am luat-o, am cercetat-o, m-am gandit serios la ce-as putea sa o folosesc (ca si cum, really, ar fi putut exista vreo folosinta pentru un asemenea obiect) si am pus-o la loc. am iesit totusi cu greutate din magazin, ceva ma tragea inapoi.

tre sa spun ca cefalu este de pe alta lume. stradutele te strivesc, deasupra ta atarna rufe la uscat, unele balcoane se intind pe deasupra stancilor, peste mare, poti sa pescuiesti din ele daca vrei, si mergi asa cascand gura la casele intunecate, cum de nu se prabusesc oare, pisicile dorm si nu-ti arunca nicio privire, lenesii urca si coboara cele trebuincioase direct din balcon, cu o galeata si-o funie, si dintr-o data te loveste o explozie de lumina si ajungi la o plaja minunata, iar casele ingramadite stau gata sa intre in apa, se uda putin pe picoare doar, si te apuca o pofta nebuna sa zaci. sa bei capucino si sa zaci acolo. 

prin urmare am parasit pravalia si am intrat in alta. eu nu cred ca oamenii aia mai reusesc sa tina contul tuturor nimicurilor pe care le au prin rafturi, sunt prea multe, I. a reusit insa sa se descurce si a ales o cescuta cu farfurioara din portelan din care acum, in fiecare seara, soarbe cu voiosie ceai. doar ca nu aveam prea mult timp de pierdut, pentru ca germanii si slovacii cu care eram in grup (urasc genul asta de excursii, dar era singura metoda de a ajunge la palermo si cefalu fara sa conduc chiar eu o masina, ceea ce urasc si oricum mi-a expirat permisul) urmau sa termine de facut ce anume faceau ei cu grupul iar noi trebuia sa ne intoarcem la autocar.

si m-am hotarat sa achizitionez minunata bila cu arabescuri in timp ce sorbeam un capucino. da, deja era minunata. nu-mi puteam explica de ce, dar era minunata. prin urmare tropa-tropa spre autocar, pe la pravalie. doar ca pravalia era inchisa. AAAH!

aici trebuie sa va spun ca sicilienii pot inchide cand vor ei si pot deschide la fel, ca pot vorbi ce limba vor ei si ca te servesc daca au timp si altele asemenea. prin urmare era inchis. am batut, in zadar, am stat vreo cateva minute inmarmurit uitandu-ma pe geam, era acolo, o vedeam, bila mea alba cu arabescuri. am plecat. slovacii si germanii erau deja in autocar.

nu mai spun ce atmosfera de inmormantare a fost pe drumul de intoarcere, ca si cum de bila asta atarna intreaga mea fericire. m-am mai calmat intre timp, am supravietuit, au trecut zilele si am mai uitat. apoi, inainte de a pleca din taormina, am calcat intr-o pravalie in care nu mai intrasem si am vazut-o. smiley cat, din lemn, cu verde, albastru, rosu si guler infoiat se uita la mine. eu m-am uitat la ea, I. s-a uitat la ea, dupa aia ne-am mai uitat si altele de pe raft, erau pisici si mosi craciuni cu pisici in brate si oameni de zapada si niste magarusi. am luat-o. apoi, m-am simtit mai bine.

totusi, am planuit sa ne intoarcem in cefalu si cine stie, poate prin pravalia aia plina de nimicuri mai gasesc bila mea alba cu arabescuri.

maseaua si amigdalele, pe axa raului

durerea de masea m-a apucat vineri seara. exact maseaua aia care mi s-a spart in urma cu jumatate de an, in restaurantul indian din tara galilor, unde mancam tacticos pui cu legume, impreuna cu bassam. evident ca de atunci si pana acum nu am fost la dentist, naiba sa ma ia. a inceput in surdina si dupa aia a explodat, fix spre sfarsitul crimelor din midsomer, cand barnaby se pregatea sa dea de urma ucigasului.

m-a durut  ingrozitor vreo 20 de minute, m-a lasat. apoi m-a luat din nou. si tot asa. e greu de descris starea de bine care te invadeaza imediat ce durerea inceteaza. iti vine sa dansezi, ai chef de vorba, iti promiti ca maine dimineata mergi neaparat la dentist, ce mai, esti de-a dreptul fericit. dupa aia te ia din nou. am reusit totusi s-o potolesc, dupa ce am dat iama in borcanul cu ketanol. cele doua aspirine luate in prealabil n-au folosit la nimic. 

nu stiu ce faceati voi sambata spre duminica, la primele ore ale diminetii, dar pot sa va spun ca eu tremuram de frig. nu de la masea, ci de la amigdalele inflamate si febra aferenta. nevertheless, frisoanele erau atat de puternice incat imi clantaneau dintii si, evident, din cauza loviturilor, ma durea si maseaua. am speriat-o un pic pe I. si pe pisici, dar am supravietuit. dupa un cocktail cu aspirine si algocalmin + un ceai fierbinte. din pacate, n-am mai ajuns la marsul impotriva uciderii cateilor vagabonzi. imi pare rau.

am ajuns intre timp la birou, de unde m-am intors, mi-am programat o consultatie la doctor, pentru gat deocamdata (dentistul – imediat dupa), si nu pot decat sa imi plang de mila si sa ascult mercan dede. calitatea vietii mele s-a degradat serios, dar sunt optimist. 

moare basescu?

probabil ca nu, dar de unde naiba sa stim? starea sanatii presedintelui e o informatie de interes public. electoratul are dreptul sa stie daca sefului statului mai este sau nu capabil sa conduca tara. si totusi, administratia prezidentiala se face ca ploua. prima informatie oficiala a fost data publicitatii dupa ce jurnalul pro tv vorbise deja despre problemele de sanatate ale presedintelui.

si alti presedinti au probleme de sanatate. in SUA insa, fisa presedintelui bush este postata pe siteul casei albe. pana la urma, in orice administratie (transparenta sau nu), starea sanatatii presedintelui este obiectul unei atente strategii de comunicare. spre exemplu, nimeni nu a stiut ca john f. kennedy avea boala addison, asa cum nu prea multa lume stia despre problemele cardiace ale lui boris eltin, care a castigat alegerile din 1996 in urma unei campanii electorale in care a fost vazut dansand nebuneste.

oricum am lua-o, lazaroiu, turcan & co au gresit. le-a lipsit atat transparenta cat si inteligenta. cu atat mai mult cu cat este a doua interventie chirurgicala a presedintelui, iar prima a starnit un scandal mediatic rar vazut in romania. la o adica, din moment ce administratia este atat de reticenta in a oferi informatii, oamenii au tot dreptul sa se intrebe. mai prinde basescu pensia? mai are rost sa il mai votam?

falsa existenta a domnului voiculescu

dan voiculescu a demisionat din functia de senator. in direct, la televizor, zguduind tara intreaga cu puterea tuturor celor 0, procente ale partidului conservator. aceasta tentativa jalnica de a impresiona electoratul este simbolica pentru falsul care a insotit intreaga existenta a d-lui voiculescu.

 

falsa a fost existenta onorabila a cetateanului voiculescu inainte de 1989, pe cand isi indeplinea cu deplina constiinciozitate sarcina de informator al securitatii, sub numele de felix. falsa e imaginea de afacerist cinstit, pe care a incercat sa si-o construiasca  dupa revolutie, cu bani din surse incerte. falsa este independenta si obiectivitatea trustului de presa obedient, pe care familia sa il patroneaza. ca si a jurnalistilor care lucreaza pentru el. fals a fost succesul electoral din 2004, obtinut pe listele PSD. in fine, falsa este importanta pe care omul politic dan voiculescu si partidul sau au avut-o si o au in politica romaneasca. o importanta incropita din turnatorii, trocuri, bani, jurnale de televiziune si articole de ziar scrise de lachei si umflate la rang de stire de interes national, de catre oameni cu interese.

 

si totusi, un moment de realitate dureroasa a existat. in intrebarea comisarului european pentru justitie franco frattini, adresata aparent consilierilor sai, dar de fapt  politicienilor din romania, presei si tuturor celor care il ascultau: “cine este domnul voiculescu?”.

cat de verzi sunteti?

ati facut ceva pentru “combaterea incalzirii globale” in urma tuturor campaniilor care au sufocat canalele de comunicare? spre deosebire de bucurenci, eu trebuie sa spun ca nu prea. si, cum am alaturi o brosurica editata de guvernul britanic, cu obisnuitele sugestii despre cum sa salvam singuri planeta, economisind energie and stuff, am zis sa le iau la rand. si sa le comentez.

• trageti perdelele (draperiile) noaptea. ajuta la mentinerea caldurii in camera.(nu stiu ce sa zic despre asta, oricum nu am nici draperii nici perdele).  

• coborati temperatura camerei cu un grad. ati putea economisi 10% la factura. in general, o temperatura confortabila este de 21 de grade C pentru living si 16-18 pentru dormitor. (in primul rand nu pot cobora temperatura pentru ca nu am centrala. in al doilea rand, am o mare problema cu frigul. in timpul facultatii am locuit prin niste casute nu tocmai incalzite si nici pe vremea lui ceausescu nu era raiul pe pamant. acasa mai folosesc iarna si caloriferul electric).

• folositi materiale izolatoare. (stim deja ca vidal a facut asta. si eu am termopane, ca le-am gasit cand m-am mutat, dar am mare nevoie de o izolatie a peretilor prin care intra un frig teribil, motiv pentru care sunt nevoit sa folosesc si amintitul calorifer electric).

• opriti aparatura electronica pe care nu o folositi. (calculatorul sta mult prea mult deschis. la fel si televizorul. dar voi face eforturi sa corectez acest lucru).

• spalati rufele la o temperatura mai mica – 30 de grade C. (eu le spal la 40 sau ceva de genul asta)

• montati becuri economice (darn! nici macar asta nu am facut. mi-am propus, dar nu am facut-o inca).

• renuntati la automobilul propriu pentru calatoriile pe distante scurte. folositi bicicleta sau transportul in comun. (nu am masina. doar asa sa mai echilibrez si eu situatia).

la asta, mai adaug ca abuzez de pungile din supermarketuri, in sensul ca folosesc prea multe si ca nu reciclez (dar asta nu e vina mea ci a autoritatilor romane). spre deosebire de restul europenilor problema noastra ar fi aceea ca abia ne-am obisnuit cu un stil de viata (indreptat spre confortul propriu) si deja suntem invitati sa il schimbam, pentru confortul planetei.

so, va simtiti verzi?

lumea citeste. catavencu

m-am tot gandit daca sa scriu sau nu. am zis ca hai sa. here it goes: am o oarecare problema cu sustinerea emisiunii lui t. morar. e vorba despre ‘lumea citeste’, care va fi scoasa din grila de programe a tvr, de catre noua conducere. motivul meu: modul in care a ajuns emisiunea in grila tvr, in the first place.

prietenia lui tudor giurgiu cu grupul catavencu e oarecum cunoscuta. in sensul ca el a ajuns in functia de presedinte director general si multumita sustinerii catavencilor, iar ei au primit multe emisiuni (inclusiv productie) si contractul urias pentru agentia de vanzari de publicitate (splendid media). sigur, o fi doar o coincidenta. acum, a venit o noua conducere, vor exista noi emisiuni si clienti. nu pot sa fiu de acord cu aceasta practica, dar observ ca nici catavencii (si t. morar for that matter) nu au facut nimic ca sa o opreasca. si atunci, de ce ar merita sustinerea? doar pentru ca citeste? 

cred ca emisiunile culturale trebuie sa se gaseasca in programul televiziunii publice si da, as sustine o miscare care ar cere acest lucru. dar numai daca respectivele emisiuni nu sunt introduse in grila pe baza unor prietenii, mici atentii, rasplati si alte cumetrii specifice acestei tari.   

concediul angajatului exemplar

cunoasteti rubricile de sfaturi din reviste si cat de tampite sunt acestea uneori. daca nu le considerati tampite, atunci imi cer scuze pentru deranj si va asigur ca sunt extraordinare si de urmat, in special daca vreti sa gasiti sotia perfecta sau sa curatati petele de dulceata de pe jacheta din piele intoarsa folosind numai apa de ploaie si bicarbonat de sodiu. dintre toate, cel mai mult ma enerveaza insa alea adresate ‘yuppies’-ilor, alora care alearga dupa succes, joburi mai bune si alte porcarii asemanatoare.

studiu de caz, revista pe nume ‘TV Satelit’ , care ne explica cum sa ne petrecem concediul astfel incat sa avem o revenire de succes la serviciu afterwards. e greu de spus daca materialul a fost publicat la cererea miilor de cititori dornici sa revina in tromba la birou sau preluat din vreo fituica corporatista care se ocupa cu dresarea angajatilor. doar cateva exemple din calupul de sfaturi:

 •      Incearca sa te relaxezi pe cat posibil in vacanta, pentru a putea da randament maximum la serviciu.

•       In ultimele zile de concediu, incearca sa te trezesti la ore cat mai apropiate de cea la care te scoli cand mergi la serviciu.

•       Vei reusi sa muncesti cu mai mult drag si spor cu gandul ca la anul va urma un alt concediu.

cu alte cuvinte, ca sa fie mai clar. concediul este in totalitate un interval de timp pe care angajatul trebuie sa il foloseasca pentru a da randament cat mai mare la serviciu. concediul nu trebuie petrecut oricum, angajatul trebuie sa se antreneze pentru revenirea la birou. daca angajatul munceste din greu, este constiincios si sta peste program, el ar putea beneficia si anul viitor de un concediu. acest ciclu se va repeta pana la iesirea la pensie, eventual, deces. va uram o zi buna!

viitorul cascavalului pane

corporatiile nenorocite pentru care lucram au ajuns intr-o buna zi la concluzia ca, pentru a-si tine angajatii ore in sir la birou, trebuie sa le asigure o sursa de hrana.  bufetul institutiei in care imi petrec cea mai mare parte a vietii s-a nascut exact in virtutea acestei cugetari. el nu contine mancare pentru oameni vii, ci hrana fara gust pentru indivizi care trebuie sa dea randament maxim la serviciu. daca nu-mi iau mancare cu mine de acasa pot foarte bine sa rabd. biroul e undeva la capatul orasului iar bufetul are un monopol gretos asupra mancarii.

nu numai ca e un serviciu de catering dar este unul din romania, tara cu cel mai mare dispret fata de gustul mancarii. felurile nu se schimba. am vazut in frigiderele lor atat cascaval pane sau ceafa de porc cu cartofi prajiti cat n-am sa mai vad in restul vietii. in plus, eu inteleg ca oamenii n-au nicio legatura cu arta bucatariei, dar este un mister de nepatruns pentru mine cum de pot sa greseasca si gustul unei omlete.

nu stiu de ce, dar lumea nu e preocupata de astfel de ganduri. bufetul e oricum plin mereu iar colegii mei mananca in fiecare zi cascaval pane cu gust de cauciuc, avand aceleasi discutii, pe aceleasi teme. institutia in care imi petrec cea mai mare parte a vietii nu isi face probleme pentru calitatea mancarii pe care o au la dispozitie angajatii, si, in general, pentru calitatea vietii angajatilor. intr-o zi vor inlocui cascavalul pane cu o pasta nutritiva pe care ne-o vom deserta din tuburi direct in stomac. o modalitate excelenta de a scurta si pauza de masa. aceasta pasta, ni se va explica, are toate elementele necesare unui adult aflat in campul muncii. in plus, ingurgitarea ei nu necesita o perioada de timp prea mare si va scuteste de experienta unei mancari nereusite. pe scurt, proteine si vitamine, fara niciun gust, pentru un angajat fericit.

nu zburati cu alitalia

aici ar fi trebuit sa vorbesc despre vacanta mea siciliana, las asta pe mai tarziu insa, pentru a descrie un cosmar marca Alitalia. o insemnare lunga, dar care merita citita de cei care calatoresc cu avionul.
scena I – Catania 

nici macar nu parasisem sicilia. pe aeroportul din catania, o functionara de la check-in ne anunta ca “there is a problem”. aceea ca “nu aveti timp sa prindeti  cursa de legatura de la Roma la Bucuresti, daca punem la socoteala intarzierea cu care pleaca avionul de la Catania si timpul pe care il petreceti in transfer”. “aha, deci exista o intarziere”, zicem noi, deja prabusiti. “oh, da”, spune ea. trebuie sa stiti ca intarzierile Alitalia sunt la fel de normale ca rasaritul soarelui. am zburat cu trei curse Alitalia in aceasta vacanta, toate trei au avut intarzieri nejustificate. de la 10 minute la o ora.

urmeaza 45 de minute de asteptare. timp in care femeia a facut diverse lucruri. a incercat sa vorbeasca la telefon, a cautat rute alternative prin Milano, a incercat sa tina avionul spre Roma la sol, ca sa hotarasca ce sa faca. avionul a intarziat in final o ora. mi-e neclar daca din cauza ei sau pur si simplu. noi am urcat in el, lucru pe care l-am fi putut face de la bun inceput, daca femeia cu pricina ne-ar fi lasat. intre timp, a reusit sa piarda si biletul lui I., sa emita un altul, scris de mana, si sa parlamenteze cu alti functionari ai aeroportului, ca sa putem urca. cat despre bagaje, ne spune ea, “vor ajunge direct la Praga”. “la Bucuresti!”, spune I., ingrozita. “la Bucuresti”, repeta functionara nesigura. here we go, I. se si vedea petrecand noaptea la aerorport, eu incerc sa o calmez dar e destul de greu pentru ca sunt un ghem de nervi.

scena II – Roma 

am ajuns la Roma si nu ne-am prabusit, desi asa parea la un moment dat, judecand dupa picajul in care intrase la un moment dat avionul si dupa felul in care se clatina inainte de aterizare. a fost cel mai prost zbor de pana acum, si am zburat la viata mea cu cateva aeronave destul de nesigure. stiti placerea de a alerga printr-un intreg aeroport (destul de mare) in numai zece minute. noi am reusit performanta asta si am prins si legatura cu Bucurestiul, asta probabil pentru ca aceasta cursa avea la randul ei intarziere. problema e ca ajunsi acolo, reprezentantii Alitalia ne-au anuntat ca au dat locul nostru altor pasageri. “nu stiam ca veti mai ajunge”, ne-a spus candid un functionar, “e o greseala Alitalia, oricum”. ok, acum ne simtit mult mai bine, cum dracu ar fi putut sa fie greseala noastra?

in fine, asta e. pasagerii s-au imbarcat, noi nu avem loc. o functionara ne preia ca sa ne indrume spre hotelul unde vom petrece noaptea nedorita la Roma, pe cheltuiala Alitalia. iarasi prin aeroport, pe holuri, pe langa ghiseuri. I., o icoana a depresiei, eu povestind functionarei pataniile noastre. la mijlocul drumului, vine gafaind un alt functionar: “opriti, s-au gasit doua locuri”. urmeaza o parlamentare cu politia, la mica intelegere, ca sa trecem inapoi, o fuga pe cateva holuri si apoi urcarea intr-o masinuta cu care zbrrrrrrrr, pana la avion. again. “si bagajele?”, intrebam noi. “bagajele sunt in avion”, ne asigura ei pe un ton care inspira profesionalism. 

scena III – Atanasiu 

avionul se afla inca la sol, la Roma, si are o ora intarziere. noi tocmai am intrat si alergam spre coada aeronavei, unde au mai ramas (iupiiii!) doua locuri. in dreapta si-n stanga, priviri dezaprobatoare, oameni care cred ca intarzierea avionului a fost prelungita din vina noastra. ii inteleg, nu stau sa le explic a cui e vina. la un moment dat insa, o scena halucinanta. din dreapta mea, de la un loc langa geam, Teodor Atanasiu, liberal, fost ministru al Apararii, actual sef al AVAS, mormaie cu voce tare, ca sa auzim: “ehe, fratilor, direct la cala cu voi!”. zdrang! am ajuns la capatul rabdarii. daca ar fi fost oricine altcineva as fi trecut mai departe, dar era Atanasiu. motiv pentru care ma opresc si strig la el: “poftim? ati spus ceva? vorbeati cu mine?”. am spus-o destul de tare, pasagerii se uita la noi, stewardesa vine si ea, Atanasiu tace malc cu ochii pe geam. “vreti sa-mi comunicati ceva, aveti o problema?”, strig inca odata la el. de data asta ingaima si el un “ce?”, dar continua sa se uite pe geam. scena se sfarseste aici, eu si I., plecam spre locurile noastre. inca tremurand de nervi.

scena IV – Bucuresti

am ajuns, numai cu o ora intarziere, dar cu nervii arsice. am ajuns noi, dar nu si bagajele. noi si alte zece persoane din aceeasi cursa stam si ne uitam la banda aia goala, intreband din cand in cand pe carausii aia din aerorport: “nu mai sunt bagaje? deloc? deloc?”.

nu, nu mai sunt bagaje. hainele luate din Bucuresti si din alte colturi ale lumii, cremele, lucrurile luate din Sicilia -  tricoul meu de ciclist de la Bianchi, poseta lui I., ba chiar si niste parmezan si un milionde alte lucrusoare. acum asteptam sa ni le aduca, poate vin totusi. un lucru e cert. nu mai zbor niciodata cu Alitalia. ceea ce va sfatuiesc si pe voi si pe prietenii vostri. vacanta s-a sfarsit.

update1 

m-au sunat si m-au anuntat ca au gasit unul dintre bajaje. doar unul. dar deh, a trecut doar o zi. 

update2

agentia de voiaj a preluat parlamentarile cu cei de la aerorport si m-a anuntat, azi, ca a fost gasit si al doilea bagaj. la trei zile de la sosire. intre timp, am aflat ca pe aerorportul Fiumicino din Roma s-au pierdut peste zece mii de bagaje in weekendul in care am ajuns eu acolo - cel mai haotic din punctul asta de vedere. 

o sedinta mica

organizatia in care lucrez eu iubeste sedintele. toti ar sta intr-o sedinta perpetua de ar fi posibil. iubesc ideea si cuvantul. intram intr-o sedinta, declama ei incruntanti, in timp ce isi compun o moaca competenta si preocupata. primul lucru pe care il vad in momentul cand intru in cladire este un birou mic in care diversi insi fac sedinte. sunt nevoiti sa isi programeze incaperile din timp, multi oameni vor sa faca acelasi lucru. cateodata nu au loc pur si simplu, toate incaperile sunt ocupate de oameni in sedinta, nu-i nimic fac o sedinta ad-hoc, pe unde nimeresc.

biroul meu se afla langa cel al sefului, acolo este raiul sedintelor. multimi de indivizi  cu agende in mana, cateodata imprumuta scaune pentru ca sunt prea multi, se striga unul pe altul, cristi, hai la sedinta, si patrund. din diverse departamente, on and on. o sedinta, doua, daca nu una mare, macar un pui de sedinta, orice. intra si ies, nu clarifica nimic, nu creeaza nimic, nu ajung la niciun rezultat palpabil, dar sunt fericiti. sunt o parte a sistemului, lucreaza intr-o multinationala, au ce spune acasa. off, ce obosit sunt, am avut doua sedinte azi.  

chiuariu si ciutacu 

ce faci, daca te cheama chiuariu, esti ministrul justitiei si raportul comisiei europene te critica? ce faci cand ziarele se pregatesc sa dezvaluie ca ai incercat sa convingi respectiva comisie sa stearga din raport aprecieri pozitive la adresa DNA, doar pentru ca tu esti in razboi cu procurorii de acolo? o actiune care ataca practic interesele tarii, doar ca sa le protejeze pe ale tale si pe cele ale oamenilor care te sustin. ce faci? pai e simplu. te duci la emisiune la victor ciutacu.

acolo e raiul pe pamant. nimeni nu te critica, primesti numai laude, poti sa te lauzi si singur. in plus, impreuna cu moderatorul, poti sa pui la perete presa aia critica (mama lor de ziaristi) si pe fostul ministru al justitiei, macovei. ei sunt vinovati de toate relele. iar ciutacu si chiuariu o vor dovedi. 

de 2x adrian nastase 

strategia de imagine cu care fostul premier (actual blogger) adrian nastase spera sa revina in inimile noastre si la presedintia tarii este simpla. exista doi adrian nastase, spune el la televizor. unul real si unul creat de ziaristi (si de) rau-voitori. eu sunt cel real. evident, celalalt nu exista. probabil ca nastase si-a construit strategia asta inca din vremea in care ziarele scriau despre moartea lui politica. nu a trebuit decat sa astepte ca vuietul sa treaca.

acum, nu vad de ce nu ar reusi. iata, pe blogul creat si administrat de darius, nastase nu e un arogant, asa cum se spunea despre el. de fapt, fostul premier nu e nici macar asa de corupt pe cat credem noi. sigur, procesele in care e cercetat sunt blocate de nenumaratele exceptii de neconstitutionalitate depuse si abia se misca, dar asta inseamna practic ca fostul premier e nevinovat, nu? pas cu pas, acel nastase “creat de rau-voitori” se risipeste ca un fum.

la o privire mai atenta, nastase nu a schimbat mare lucru. in ciuda trecerii timpului, el mai vorbeste inca de cele cinci milioane de persoane care l-au votat in 2004. blocat in timp este si discursul sau. nu exista decizii gresite luate de PSD ci  decizii care au aparut, nu persoane sau fapte ci anumiti oameni si anumite contexte.

a facut nastase ceva rau in timpul guvernarii? sigur, poate a existat o abordare gresita din partea mea. pentru orice altceva, dati vina pe geamanul sau rau. ala “inventat”. 

ci izbaveste-ne de cel rau! 

parintele oliver o’grady a abuzat sexual cel putin 25 de copii. cateva sute, spun unii. ani buni a fost protejat de superiorii sai, pe baza unei directive impusa de la vatican de cardinalul ratzinger,  actualul papa benedict. mutat dintr-o parohie in alta, o’grady a putut linistit sa molesteze copii timp de 30 de ani. superiorii sai l-au protejat pentru ca asa era normal, pentru ca asta era practica in biserica catolica, pentru ca imaginea, finantele si supravietuirea bisericii sunt mult mai importante decat vietile distruse ale zecilor de mii de copii abuzati.‘deliver us from evil’ e un documentar care te face sa strangi pumnii si sa injuri biserica, nu unul impotriva religiei sau a lui dumnezeu. e uimitoare franchetea cu care o’grady isi povesteste abuzurile, e neclar daca are discernamant, daca a avut, probabil ca anii de invulnerabilitate l-au anihilat. asa cum uimeste sinceritatea cu care cardinalii admit ca NU, abuzurile sexuale asupra copiilor NU reprezinta un motiv pentru excluderea din biserica a preotului vinovat. amin! 

ucigasii de la ZOO 

in alte tari, gradinile zoologice anunta ca au mai nasit un pui de urs, tigru, gorila. la noi, aflam cum gradinarii au mai ucis un animal. si inca unul. elefantul gaya, spre exemplu, a fost omorat de metodele barbare ale directorului zoo baneasa, anca oprea. si de incompetenta angajatilor de acolo. e concluzia comisiei care a analizat incidentul. tot comisia cu pricina vorbeste de moartea suspecta a altor o suta de animale, numai in ultimul an. mie mi se pare socant. probabil si ziarului ‘gandul’ care a oferit un spatiu important articolului, romania libera a scris in martie, la aparitia informatiei, vidal la noi pe weblog.

am intrat in UE si, intr-un viitor deocamdata neclar, gradinile zoologice trebuie sa ofere conditii ceva mai rezonabile animalelor sau sa se inchida. eu as recomanda ultima varianta. pana atunci insa, niste primate incompetente si crude mai au timp sa chinuie si sa omoare animale. si sa mai ia si bani pentru asta. la dracu’ cu toate gradinile zoologice din tara asta, chit ca nu se inchid, eu nu mai calc in vreuna, asa cum nu am mai facut-o de ani de zile. ceea ce va recomand si voua. sa fie asta un boicot care sa-i trimita pe directorii de gradini zoologice la munca, nu la chinuit animale.

antifa(scism)

motto*: “crescut în societatea patriarhala / vei spune “femeia-i o penala” / crescut în societatea rasista / vei spune “tigani onesti nu exista” / crescut în societatea ortodox-morala / vei “stii” ca religia nu te înseala / crescut în societatea homofoba / vei spune “sodomia-i o boala” / crescut în societatea nationalista / “o tara mai frumoasa nu exista” / crescut în societatea bolsevica / te simti neînsemnat si-ti este frica !” ( O EDUCATIE TIPICA – Pavilionul 32, trupa din Timisoara )

baietii ‘normali’ de la noua dreapta trebuie sa fi fost destul de mirati cand au vazut pe marginea strazii o contramanifestatie la propriul lor mars. vreo 15 oameni, imbracati in negru, strigand indemnuri la toleranta si antidiscriminare. au fost luati de jandarmi (si bruscati, din cate inteleg, desi nu au facut decat sa strige niste chestii), dar alti cativa au participat la gayfest, ceva mai tarziu. i-am vazut imbracati in outfiturile lor negre, purtand bannere cu inscriptii “toti diferiti, toti egali”. n-am descoperit eu apa calda, doar vroiam sa scriu aici, pe blog despre aparitia unei grupari ANTIFA (antifascism) in romania. mai mult sau mai putin omogena. e un lucru bun ca neofascistii au un grup contestatar militant.

de fapt, nu e prima aparitie, au mai participat la un alt mars antidiscriminare in noiembrie anul trecut. imi pot inchipui obiectivele, dar as fi curios sa aflu mai multe despre agenda lor si despre modul in care vor sa-si atinga obiectivele. poate un site, un blog, ceva?

* motto-ul face parte din manifestul evenimentului din noiembrie 2006, asa cum apare el pe siteul indymedia.   

gayfest 2007

a fost gayfest 2007. multi, foarte multi jandarmi dar putini manifestanti, vreo 2-300, mult mai putini ca anul trecut. poate din cauza ploii care a cazut pana la inceperea marsului. altfel, a fost frumos, o plimbare de sambata, oameni draguti in dreapta si-n stanga, culori vii, muzica, spectatori care-ti fac cu mana de pe margine strigand ceva neinteligibil, bloggeri (l-am zarit pe gramos), prieteni de prin diverse redactii. n-am auzit clopotele de data asta la mitropolie, au batut oare? poate ca am inhalat cam multe gaze de esapament, pentru ca masinile jandarmilor au rulat la un moment dat pe langa coloana manifestantilor, incetisor, cat sa ne sufocam un pic. jandarmii au avut grija sa ne grabeasca tot timpul, nu inteleg de ce. “tocmai de-aia manifestam, ca sa nu mai fim nevoiti sa fugim”, le-a comunicat amabil jandarmilor un tip de langa mine. primul mars, imi spune, s-a desfasurat pe fuga, jandarmii ne grabeau tot timpul. s-a terminat in 15 minute. 

observ ca, in mare parte, presa si televiziunile au mai esuat odata. n-am vazut mare lucru legat de temele pe care ACCEPT a incercat sa le introduca in dezbaterea publica -  casatoria (parteneriatul civil) intre persoane de acelasi sex. in schimb, au fost acoperite cu bucurie incidentele de la manifestatie. (realitatea ma contrazice si anunta o dezbatere pentru duminica seara, am mai inteles ca sunt programate cateva filme documentare, inclusiv unul pe tvr cultural, despre un cuplu gay care incearca sa adopte un copil). 

incidente au fost, chiar daca in coloana nu s-a simtit mai nimic, doar zgomotul petardelor si agitatia fortelor de ordine. la sfarsitul marsului, pe la izvor, am vazut mai multi baieti bagati in dube (realitatea tv spune ca s-au facut o suta de arestari si ca printre arestati se afla adepti/membri ai organizatiei ‘noua dreapta’). de fapt, cred ca zona respectiva a fost destul de fierbinte. am alergat dupa niste jandarmi spre cismigiu, am trecut printre masini, un jandarm a fost lovit usor de una, urlau tot felul de sirene, habar nu aveam ce s-a intamplat de fapt. cand am ajuns pe langa parc, era liniste si pace. aparent. jandarmii au saltat rapid cativa baieti care rezemau niste ziduri si isi verificau preocupati telefoanele mobile. nimeni nu a protestat in timp ce era bagat in duba. poate ca se si cunosteau deja. atat in timpul manifestatiei cat si mai tarziu, cand se faceau arestarile am vazut mai multi politisti in civil, cu camere de luat vederi, care analizau figurile oamenilor. totul foarte bine pus la punct. nu as putea sa apreciez numarul bajetilor care au venit sa se bata cu manifestantii si politia. in afara de cei o suta retinuti, am mai vazut cel putin 30 de insi in cismigiu, in grupuri, pe banci. erau surescitati, comentau evenimentele, cu rasete si tipete. ce trist, era viata lor. alte poze aici.  

complicii CIA 

iliescu si basescu au stiut de existenta inchisorilor CIA unde erau torturati suspecti de terorism, una dintre inchisori era in romania, washingtonul ne-a oferit la schimb aderarea la NATO, spune raportul dick marty. dovezi nu sunt, numai informatii  furnizate de ’surse’ din serviciile secrete si guvernele din romania si SUA. raportul lui marty seamana cu o investigatie jurnalistica dar este credibil si, din cat am citit, perfect logic.

au existat detinuti straini torturati in romania? si daca da, nu este o problema grava, pentru care suntem responsabili? pana acum, nu am vazut o dezbatere publica pe aceasta tema. ne-am multumit sa criticam inconsistenta rapoartelor lui marty si sa ne intrebam ce fel ne-ar afecta acestea in cadrul UE. posibilitatea ca incalcari crunte ale drepturilor omului sa fi avut loc cu ajutorul romaniei nu a impresionat pe nimeni.  poate ca suntem obisnuiti cu asta.

ceva se intampla totusi, dar nu la noi. in ciuda guvernului si a serviciilor secrete, multumita in schimb procurorilor, la milano a inceput procesul in care mai multi agenti CIA si colegi de bransa italieni sunt acuzati ca au rapit un suspect de terorism pe care l-au trasportat in egipt, unde l-au torturat. respectivul a fost eliberat dupa patru ani, fara a fi acuzat in mod oficial.  

ura de clasa

“Un profesor de matematica a incasat un pumn de la un parinte cu Audi”, zice un titlu din ziarul ‘gandul’. bine bine, partea cu violenta o inteleg, dar nu pricep ce relevanta are audi-ul in toata povestea asta. daca fac efortul sa imi amintesc si de editorialul CTP-ului la adresa oamenilor cu jeep si de alte articole asemanatoare din acelasi ziar, nu pot decat sa trag concluzia ca ’gandul’ duce un fel de lupta ipocrita impotriva burghejilor.

citez din articol: parintele a venit nervos, in masina sa Audi A6, alaturi de sotie. ce anume vrea autoarea sa ne transmita? sa fie masina scumpa si germana vinovata pentru comportamentul parintelui bataus? sau stilul de viata al acestuia? ar trebui interzis sau macar dispretuit de societate? sa le luam masinile burghejilor cu fitze? spre exemplu, cum ar suna un parintele a venit nervos, in masina sa dacia logan, alaturi de sotie? sau parintele a venit nervos, cu tramvaiul 34, alaturi de sotie. si, mai important, care ar fi fost deznodamantul intregii afaceri? putea un om proaspat coborat din tramvaiul 34 sa loveasca un profesor de matematica? putea oare? 

presdintele, asa cum este

dimensiunea oamenilor politici din romania, oferita chiar de presedinte. badaranie. nici nu ma intereseaza faptul ca cei mai multi romani folosesc linistiti aceste cuvinte. eu nu le folosesc. si multi altii ca mine.

update1

comunicat al presedintiei: “Presedintele o roaga pe dna Andreea Pana sa accepte scuzele sale sincere pentru situatia creata”.

update2

ctp-ul isi mascheaza lupta personala cu basescu sub pavaza libertatii presei. ce frumos suna libertatea presei. pe vremea dictaturii lui nastase, cand ziaristii o incasau iar ziarele erau manipulate ce si cum sa scrie, acelasi presedinte al CRP spunea ca presa este libera ca pasarea cerului. cata ipocrizie domnule popescu, cata ipocrizie..  

intoarcerea presedintelui 

18.00 la ora 12, rezultatele partiale neoficiale spuneau ca 75% au votat impotriva demiterii. se pare ca tendinta ramane si acum undeva intre 70-75%, poate chiar mai mult. prezenta este insa foarte mica si mai sunt doar doua ore pana la inchiderea urnelor. la ora 15.00 se situa undeva in jurul a 25%. 

la scoala la care a votat I. era liniste si pace. un tanar incerca sa o vrajeasca pe presedinta sectiei de votare in fata clasei, spunandu-i ceva despre zodii. o femeie din comisia electorala se ruja, avea si timp, nimeni nu se ingramadea in fata ei. la sectia mea, intr-o scoala prin vitan, era insa ceva aglomeratie. era si bahmutanca, dar a ramas descumpanita cand a aflat ca sectia ei de votare nu se afla in scoala cu pricina. ceva mai tarziu am intrebat un chelner daca a votat. a zis ca nu voteaza pentru ca nu-i place de nimeni din parlament. sincer, nu cred ca stie ce anume se voteaza azi.

oameni-plante. ce anume vreti de la viata?

update 1 

aceleasi rezultate (neoficiale si neverificate) spun ca proportia celor care au votat anapoda (DA in loc de NU si viceversa) era de maxim 4%. oricum, zic eu, destul de mare.

cristian sutu spune pe blogul sau ca pesedistii nu se ingramadesc la sediul partidului. deh, cand pierzi cu 75% cred si eu.

update2

BEC anunta ca la ora 17.00 prezenta la vot era de 28, 95%. ingrozitor de scazuta. in acelasi timp, organizarea lasa mult de dorit. guvernul nu a vrut sau nu a fost capabil sa organizeze un referendum asa cum trebuie.

update3

la ora 18.00, prezenta ajunsese la aproximativ 35%, poate totusi se apropie de 50% pana la 20.00. rezultatele partiale de la aceeasi ora vorbesc despre o proportie de 80% impotriva demiterii. 

update4 

he’s back. insomar spune ca la ora 18.00 scorul era de 75% impotriva demiterii si 25% impotriva lui geoana, tariceanu, voiculescu, iliescu and co. curs avanseaza un 78%.

“fac apel public la parlament sa vina la o cooperare in sensul votului public de azi al romanilor”, a spus basescu. presedintele i-a enumerat iarasi pe cei care au contribuit la suspendare.

geoana a vorbit asa cum ma asteptam. a spus ca “scorul modest” obtinut de basescu arata ca presedintele si-a pierdut din legitimitate. prostanacul se refera, evident, la prezenta scazuta la vot, caci scorul este zdrobitor pro-basescu. aceasta prezenta scazuta nu este insa decat un semn al dezinteresului. cat am vorbit eu aici, geoana a inceput sa delireze: vorbeste despre o tara divizata (75%?!?), despre sondajele manipulatoare (care au aratat exact realitatea!!!) despre lectia pe care a primit-o basescu (again, 75%?!?). saracul prostanac, inteleg ca trebuie sa nege realitatea, dar  nu asa vizibil.

tariceanu continua discursul PNL: “prezenta scazuta arata ca populatia are alte preocupari decat cele ale lui basescu”. evident, premierul se face ca uita ca gloata lui este cea care a convocat referendumul. cu alte cuvinte, populatia are alte preocupari decat cele ale lui tariceanu, iliescu, voiculescu and co.

update5 

discursul acestor oameni – geoana si tariceanu – ‘doar pentru ca basescu a castigat voturile populatiei, asta nu inseamna ca a castigat’ este de o nesimtire rara. nu am mai intalnit o asemenea pozitie pana acum. in orice tara de pe continentul asta, politicienii invinsi recunosc infragerea si accepta ceea ce electoratul a solicitat. ce e mai grav este ca, spune realitateaTV, jumatate din electoratul PNL si un sfert din cel al PSD a votat impotriva demiterii, deci impotriva pozitiei partidului care sustine ca ii reprezinta. oare asta nu le da de gandit?

update6 

la antena3 ruleaza zona crepusculara. ciutacu, gadea, badea, cristoiu si stan vorbesc despre lipsa de legitimitate a referendumului, despre infrangerea lui basescu, despre ‘meltenii’ aia din spania care ar fi trebuit sa vina de dimineata la vot, ca sa nu li se inchida usa consulatului in nas. p-asta din urma a emis-o ciutacu. dupa logica domnului ciutacu, altii ar fi trebuit sa isi schimbe religia ca sa poata vota in intervalul orar oferit de guvern. amuzant a fost gadea: ia largiti un pic cadrul ca sa vedem cati oameni sunt de fapt in universitate. aaaa nu sunt decat o mie! asta in ciuda faptului ca, in timpul campaniei, antenele se ocupau in general cu micsorarea cadrelor, ca sa nu se vada cat de multi oameni sunt de fapt la mitingurile pro-basescu. in aceasta lume pe dos, valentin stan a incheiat apoteotic: tot ce se intampla acum semnifica “sfarsitul carierei lui traian basescu”. noapte buna baieti!

romania ciudata 

cred ca romania nu a mai avut o presa internationala asa de negativa de la mineriade si pana acum. trustman si aol au observat deja acest lucru. nu mai tin socoteala tuturor articolelor despre “puciul” de la bucuresti, deja sunt prea multe. am devenit iarasi o ciudatenie. pentru comentatorii de la marile ziare europene si evident nu numai pentru ei. e de ajuns sa amintesc despre semnalele trimise de statele unite ca sa intuim cat de ingrijorati sunt oamenii de la bruxelles.

si totusi, liberalii si pesedistii, cei care mai au un dram de responsabilitate (pt. ca majoritatea sunt pierduti pe campul de lupta), ne asigura zambitori ca totul este in ordine. ca totul este legal, spre binele romaniei. cat despre UE, sa ne mai scuteasca, nu ne spune UE ce sa facem (l-ati recunoscut banuiesc pe tariceanu, mi-e lene sa mai caut linkurile). pastrand limitele, atitudinea noii puteri de la bucuresti si cea a presei internationale seamana destul de bine cu perioada de izolare a romaniei, dupa mineriada lui iliescu.

polonezii pot sa se mai relaxeze. suntem noul copil bolnav al europei. 

PNL agricultura si femeile 

noul ministru PNL al agriculturii, traseistul decebal traian remes, a devenit varful de lance al premierului tariceanu in lupta cu dusmanii si cu bunul simt. ajuns dupa un lung periplu pe la celelalte partide, remes nu a avut timp sa isi lege la gat papionul de european. prin urmare, avem cu totii acces direct la intunericul din mintea sa. domnul remes a preluat azi biroul de ministru si, in dorinta nestavilita de a-i face pe plac lui tariceanu l-a criticat zdravan pe fostul sef de la agricultura (gheorghe flutur, acum in PLD). printre altele, remes a declarat  presei urmatoarele:

“Pe canapelele şi fotoliile din birou (al ministrului agriculturii, n.r.) stau şi femei – pentru că sunt multe femei în minister – şi se aşează picior peste picior. Vă daţi seama cât este de încurajator pentru un ministru acest spaţiu de lucru. Din punctul meu de vedere, biroul e potrivit cu lumină difuză, cu băutură, iar cel puţin jumătate dintre participanţi să fie fete şi femei frumoase. Nu e birou de lucru şi nu va mai arăta aşa de mâine“. (sursa: mediafax) 

eu nu-l cunosc prea bine pe domnul remes si nu pot decat sa ghicesc frustrarea pe care o resimte in momentul in care in fata domniei-sale se afla o femeie. asezata cu un picior peste celalalt sau nu. sper totusi ca problema pe care ne-o impartaseste nu va conduce la o demitere in masa a personalului feminin din minister. nu de alta dar avem deja un guvern format 100% din barbati. domnule remes, pentru binele tarii, nu cedati tentatiei feminine! 

noua ordine politica

o noua putere, un nou set de reguli:

• ignora constitutia!

parlamentul a votat suspendarea presedintelui, ignorand avizul curtii constitutionale, care a afirmat ca basescu nu a incalcat constitutia. astfel, demersul majoritatii din parlament a fost unul pur politic.

• ignora opinia cetatenilor!

politicienii PSD, PNL, PC si PRM (cunoscuti si sub numele de patrulaterul negru) au facut tot posibilul sa discrediteze mitingurile care au avut loc ieri in bucuresti si in alte cateva orase ale tarii. pe rand, participantii la miting au fost considerati ba mineri, ba oameni ai serviciilor secrete, ba membri ai PD si PLD, ba agitatori. s-a mai spus ca au fost prea batrani, prea galagiosi, prea tineri, prea putini.

• inlatura opozitia! 

exista cel putin un proiect de lege al noii puteri, care vizeaza modificarea legii electorale si interzicerea dreptului unui presedinte suspendat sa mai candideze la o noua runda de alegeri (pentru o perioada de timp). acest proiect exista, chiar daca nu este neaparat cel facut public de videanu. 

• fereste-te de alegeri! 

dupa ce a amanat alegerile europarlamentare, tariceanu a subliniat ca nu are de gand sa candideze nici la eventualele alegeri prezidentiale. de altfel, in cazul organizarii unor alegeri prezidentiale la care basescu va candida, PNL si PSD iau in calcul sustinerea unui candidat din afara celor doua partide. 

update1

felicitari doamnelor si domnilor, avem un nou presedinte (interimar):

Nicolae Vacaroiu

update2

traian basescu a anuntat ca nu va mai demisiona. referendumul va avea loc pe 20 mai. ramane de vazut cat de mult vor reusi opozantii lui basescu sa popularizeze ideea ca renuntarea la demisie este un lucru ingrozitor de rau.

eu unul as fi preferat ca presedintele sa isi dea demisia. pe de alta parte, criza s-ar fi prelungit iar partidele (PNL + PSD) ar fi avut ocazia sa isi duca la bun sfarsit planul de modificare a legii electorale. (dupa cum scriam mai sus)

update3

de ce nu mai demisioneaza basescu: deputatul PRM Marcu Tudor a declarat, vineri, la Ploieşti, că toate partidele parlamentare, exceptând PD şi PLD, au convenit să modifice Legea referendumului şi Legea electorală, în sensul de a li se interzice persoanelor care au ocupat o funcţie publică din care au fost suspendate să mai candideze. El a mai spus că reprezentanţii PSD, PRM şi cei ai PC au discutat, de principiu, ca, în cazul în care vor avea loc alegeri prezidenţiale anticipate, să existe un candidat unic la funcţia de preşedinte al celor trei formaţiuni politice. (mediafax) 

suspendarea presedintelui 

and so it begins!  

• sedinta parlamentara pentru suspendarea presedintelui. un lung discurs tinut de mircea geoana. imi pare ca acuzatiile de incalcare a constitutiei au palit acum, dupa avizul curtii constitutionale. geoana a vorbit despre o vina absoluta a presedintelui, despre pensionari, despre viata grea a romanilor. in fapt, critici care ar trebui adresate guvernului. (tariceanu e si el in sala).

de observat insa ca geoana vorbeste de la putere, nu din opozitie. noi vom construi tara, noi vom face, noi vom drege, spune presedintele PSD. guvernul asta, si asa liberal doar cu numele, se apropie de sfarsitul termenului de garantie.  

• l-am pierdut pe crin antonescu, dar am ajuns la timp pentru delirul lui vadim. nu, nu este o exagerare. vadim vorbeste acum despre morometii, a vorbit si despre experimentul philadelphia. oricum, e o buna ocazie pentru electoratul PNL si cel PSD sa isi observe mai bine colegii de alianta.  

• marko bela, liderul UDMR, tine un discurs ceva mai echilibrat. UDMR-ul a reusit sa-si pastreze aerul acela de competenta si credibilitate, chiar daca a fost napadit de coruptie intr-o masura asemanatoare cu celelalte partide. uneori, chiar mai rau decat atat. ipocrizia lui marko bela este cu atat mai suparatoare.  

update1

• presedintele va sustine diseara o declaratie de presa. consilierii sai se pregatesc sa isi anunte demisiile imediat dupa cea a sefului lor. si sa formeze structura echipei de campanie, spune mediafax.

• hotnews scrie ca in piata universitatii se aduna oameni si ca se vorbeste despre un miting de sustinere a presedintelui, diseara la ora 18.30, in piata.

• sper ca patrulaterul negru, PSD-PNL-PRM-PC, isi va asuma responsabilitatea pentru orice se va intampla in urmatoarea perioada.

update2

• exista un tata al tuturor scenariilor negative, care spune ca, in eventualitatea in care basescu va fi suspendat si isi va da demisia, noua conducere (aka patrulaterul negru) va forta schimbarea sefilor de servicii (inclusiv maior, de la SRI), a procurorului general si a sefului DNA.

• in cazul demisiei lui basescu, presedinte interimar va fi nicolae vacaroiu. ar fi vrut PNL sa il puna in aceasta functie pe bogdan olteanu, dar n-a fost sa fie. raspunsul in zeflemea oferit ieri de vacaroiu aspiratiilor PNL : “conform constitutiei, eu voi fi presedinte interimar, Bogdan Olteanu ar putea veni in aceasta functie daca eu am o problema. eu sunt sanatos, dar am o problema foarte importanta ca joia si miercurea am tenis si nu stiu daca mai am timp“.

update3

• de 10-15 minute a inceput votul parlamentarilor pentru suspendarea presedintelui. la inceperea sedintei, in jur de 120 de parlamentari erau absenti.

• m-au sunat doi prieteni sa ma intrebe daca merg in piata universitatii, diseara la ora 18.30, la mitingul pro-basescu. ei se duc.

update4

• a inceput numaratoarea voturilor exprimate de parlamentari. the clock is ticking.

• trebuie sa marturisesc ca nu am mai vazut niciodata o asemenea efervescenta pe bloguri. cred ca este prima data cand politica romaniei devine principalul subiect de discutie al bloggerilor.

update5

parlamentul romaniei a votat pentru suspendarea presedintelui traian basescu. 322 de voturi pentru suspendare, 108 impotriva, 10 abtineri.

update6

• iliescu jubileaza la televizor

• surse din cotroceni spun ca presedintele ar putea veni diseara la mitingul din piata universitatii. nu stiu cat de indicat ar fi.

• premierul tariceanu vorbeste la palatul victoria si isi da cu parerea “in calitate de politician”, ca presedintele nu mai are dreptul moral sa candideze. reaminteste ca parlamentul are treaba acum, ca a terminat cu suspendarea. una dintre prioritati, spune tariceanu este adoptarea legii ANI. ce ciudat. legea ANI pentru care au militat presedintele basescu si monica macovei, si pe care parlamentarii, inclusiv cei PNL, au macelarit-o in parlament.  

update7

• “Forţele de ordine ale Jandarmeriei şi Poliţiei au aplicat sancţiuni contravenţionale şi au somat participanţii la mitingul spontan din Piaţa Universităţii să părăsească locaţia deoarece manifestaţia este neautorizată. La faţa locului Jandarmeria Capitalei a trimis 50 de angajaţi, având pregătite şi echipe suplimentare, în cazul în care va fi necesară intervenţia acestora. (deocamdata, aceasta informatie nu se confirma)

 In piata se afla in jur de o sută de persoane (sursele mele spun ca ar fi vorba despre 200). Manifestanţii au ocupat treptele din apropierea monumentului ce marchează Kilometrul 0 din Piaţa Universităţii şi au scandat lozinci pro Băsescu şi împotriva premierului Tăriceanu, a liderul conservator Dan Voiculescu, a liderului social-democrat, Mircea Geoană, dar şi a Parlamentului în ansamblul său. Pe trotuar, în faţa lor, o mulţime de jurnalişti aşteaptă în Piaţă anunţata sosire a lui Traian Băsescu. Preşedintele Traian Băsescu va fi prezent, joi, la ora 18.00, în Piaţa Universităţii, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse oficiale”.

• un miting pro-basescu este planuit, online, si la sibiu. la ora 18.30 in “Piata Mare”. mitinguri mai sunt planuite la cluj si timisoara.

update8

• reactii din partea partidelor politice europene.

vicepresedintele grupului socialist  din Parlamentul European, Hannes Swoboda, ii avertizeaza pe politicienii romani sa nu exagereze cu jocurile politice. sa nu uitam, grupul socialist este familia PSD-ului lui geoana. (radio RFI romania) 

liderii PPE (familia europeana a PD-ului si a lui basescu) considera regretabil faptul ca romania a ajuns “in aceasta situatie de criza institutionala”, iar procedura de suspendare a presedintelui, in pofida deciziei Curtii Constitutionale, “mai degraba creeaza decat rezolva probleme”.

update9

• theodor stolojan a ajuns la mitingul din piata universitatii, care a strans deja, in jur de o mie de persoane. traian basescu, spune hotnews, a plecat la randul lui spre piata. stolojan, scrie mediafax, s-a adresat multimii apreciind ca basescu nu ar trebui sa isi dea demisia.

• gusa a fost si el in piata si a fost agresat de manifestanti. ceva mai devreme, chiar gusa spunea ca miscarile de strada sunt organizate de basescu in colaborare cu serviciile secrete.

update10

• presedintele a ajuns in piata universitatii, unde s-au strans cam 2.000 de oameni, cel putin.  tine un discurs. atmosfera de parca ar fi castigat alegerile. reaminteste ca mai este inca presedinte si ca nu va tine un discurs electoral. prin urmare, din cate observ, tine unul cel putin semi-electoral. banuiesc ca geoana va adauga si acest discurs la lista de incalcari ale constitutiei. multimea huiduieste copios cand basescu vorbeste despre comisia voiculescu. huiduieli si mai puternice, pentru viitorul nostru presedinte interimar, nicolae vacaroiu.  

cere calm si ii roaga pe manifestanti sa nu incite la violenta. a facut acest lucru, in acelasi loc, cu ocazia alegerilor din 2004, cand dupa turul doi, PSD nu vroia sa isi recunoasca infrangerea. ii roaga pe oameni sa mearga acasa.

in piata se striga prelung “jos tariceanu!”. basescu prezinta multimii “un prieten”, pe stolojan, aplaudat de cele cateva mii de persoane.

a inceput campania!

update11 

• exista un proiect de lege facut de renate weber, cu scopul de a-i interzice lui basescu o  noua candidatura la presedintie. nu stiu ce contine respectivul proiect dar unii oameni se tem ca ar putea primi (sub presiune) avizul curtii constitutionale.

one way or the other, basescu trebuie sa isi dea demisia.  

domnule primar inimaroiu!  

tin sa mentionez de la bun inceput ca, desi locuiesc in sectorul patru, nu v-am votat pe dvs, ci pe liviu negoita. asta pentru ca adresa mea oficiala din buletin este cea a unui prieten care locuieste in sectorul trei. ce feste ne joaca soarta cateodata! o stare de fapt care se datoreaza numai complicatiilor birocratice m-a facut, iata, sa votez pe cel mai bun primar al orasului si sa sufar sub administratia unuia dintre cei mai incompetenti.  

as vrea sa va spun ca faptele mentionate pe siteul primariei la sectiunea ‘activitate primar’ va oglindesc fidel realizarile. in sensul ca ele, realizarile, nu sunt de gasit. consider ridicol faptul ca va laudati cu actiunea de demolare a cladirii abandonate din calea vacaresti, unde vietuia o familie de romi. la fel si faptul ca v-ati deplasat acolo personal, probabil pentru a avea de unde sa postati mai tarziu poze pe siteul primariei. si mai ridicol mi se pare ca pe prima pagina a siteului, prezentati situatia pietei big berceni ca pe o poveste de succes a echipei de la primarie. asta in conditiile in care (stie toate lumea) piata cu pricina e un soi de bazar cu gunoaie, buticuri mizere, vanzatori de telefoane mobile furate si mirosuri care ii infioara si pe sobolanii ce mai apar noaptea dintre tarabe.

indiferent de gogosile obisnuite pe care o sa ni le vindeti la sfarsitul mandatului, de povestile vesnice cu asfaltarea si banii bagati in infrastructura, pentru mine vor conta doar schimbarile vizibile, aparute in cartierul meu. inainte de a fi alungat de la primarie, spre exemplu, predecesorul dvs, vasile mihalache, nu a mai avut timp decat pentru a planta o fantana arteziana ingrozitoare si cateva bancute dedicate memoriei tatalui sau. acum e si mai rau. pot sa prevad ca in urma dvs nu vor ramane decat vizitele la parchet si ceasul ala inutil care a aparut pe neasteptate acum vreo cateva saptamani in intersectia de langa piata sudului si indica invariabil aceeasi ora.    

 

valorile senatului

norica nicolai a fost validata azi in functia de vicepresedinte a senatului. in urma nominalizarii facuta de liberali, drept consolare pentru lipsa din noul guvern a acestui membru de baza din gruparea PNL-rompetrol. ar fi de vorbit si despre activitatile extraparlamentare ale doamnei nicolai, dar ce doresc in acest moment este sa  punctez doar cateva momente sugestive din cariera de senator al acestui aparator al reformei:

- in februarie 2006 sprijina, prin abtinerea de la vot, respingerea ordonantei DNA si, practic, desfiintarea acestei institutii. n-a fost sa fie. 

- in aprilie 2006 isi trimite nepoata in senat iar aceasta voteaza o lege, cu buna stiinta a vicepresedintelui de atunci a senatului, teodor melescanu.

- in ianuarie 2007 sprijina, tot prin abtinerea de la vot, macelarirea legii ANI.

- in februarie 2007 impreuna cu PSD si PRM, voteaza pentru eliminarea fostilor demnitari comunisti din randul celor care au facut politie politica.

- in martie 2007 voteaza un amendament propus de PSD, care prevede ca averile reprezentantilor cultelor religioase nu vor putea fi verificate de legea ANI.

faptul ca nepoata noricai nicolai a intrat nestingherita in senat si a votat in locul unui parlamentar ales si platit de electorat nu a impresionat pe nimeni. nici pe liberali, care nu au criticat gestul colegei lor, nici pe cei din conducerea senatului, care au pedepsit-o pe norica cu un…avertisment. validarea in functia de vicepresedinte a noricai nu face decat sa serveasca o noua lectie de moralitate cetatenilor. moralitatea asa cum o vad parlamentarii.

iliescu pace! 

e oficial. noul ministru de externe, adrian cioroianu (din partidul liberalilor), isi construieste la MAE un consiliu consultativ din care fac parte fostii presedinti si sefi ai diplomatiei. adica: iliescu, nastase, geoana, roman, melescanu, constantinescu, severin, plesu, etc. cine a avut ideea aceasta mareata? chiar ion iliescu. care a inaintat propunerea in timpul audierilor lui cioroianu in parlament. adica inainte de votul necesar investiturii acestuia. dupa cum ziceam intr-un comentariu anterior, cioroianu nu numai ca a raspuns pozitiv propunerii dar chiar l-a laudat pe iliescu pentru efortul de reconciliere nationala din timpul mandatului sau.   

iata ca acum, cioroianu si liberalii incep propria lor reconciliere. cu iliescu si cu PSD. cu coruptia, mineriadele si toate celelalte lucruri minunate pe care partidul succesor in frunte cu tatucul le-au adus in aceasta tara. si asta cu mandatul pe care noi, alegatorii anti-PSD, l-am oferit in 2004. ce pot sa zic. multumiri domnului premier, multumiri domnului ministru de externe. nu ne ramane decat sa speram ca daca iliescu va propune instalarea unui fir scurt intre bucuresti si moscova, ministerul de externe il va ignora.      

solidarizarea justitiei cu oligarhia 

acum cateva saptamani, calin popescu tariceanu i-a explicat monicai macovei ca mai importanta decat ilegalitatea ordonantei amanarii alegerilor europarlamentare este solidaritatea ministrului justitiei cu dorinta sa, a premierului. motiunea impotriva ministrului justitiei fusese votata de senatori din acelasi motiv – macovei refuza sa se imprieteneasca cu ei. acum, executivul are ”un suflu nou” iar solidaritatea a devenit principiul dupa care va functiona guvernarea PNL-UDMR (-PSD).

noul ministru al justitiei, tudor chiuariu, este avocatul baronului-cu-ochii-tristi, relu fenechiu. principiul solidaritatii este prin urmare si al lui. audiat in comisiile juridice ale parlamentului, chiuariu a declarat ca prioritatea sa este restabilirea legaturii dintre ministerul justitiei si parlament. news in spune ca chiuariu si-a inceput discursul de investire subliniind ca mandatul sau “va fi unul al dialogului“. s-a vorbit mult despre cearta monicai macovei cu parlamentarii, dar prea putin despre faptul ca aceasta era un rezultat direct al dorintei parlamentarilor de a bloca lupta anticoruptie. de acum, se pare, vom avea parte de o prietenie absoluta. ministrul justitiei va dialoga cu dan voiculescu si viorel hrebenciuc iar din aceasta colaborare va iesi o lupta anticoruptie la fel de eficienta ca si noua lege ANI.

oricum, lupta anticoruptie a fost mentionata doar in treacat printre prioritatile viitorului ministru al justitiei. dar din moment ce premierul tariceanu a afirmat ca in romania coruptia a ajuns la un nivel simbolic, poate ca nici nu mai e cazul sa mai ducem vreo lupta. in schimb, chiuariu a precizat ca o alta prioritate a mandatului este infiintarea unui oficiu al ministerului care sa asigure reprezentarea romaniei la CEDO si la CEJ, pentru ca “romania se va judeca pentru taxa de prima inmatriculare“. glumeam acum vreo cateva zile pe blogul lui aol spunand ca tariceanu ar fi trebuit sa introduca taxa de prima inmatriculare printre prioritatile guvernului. de unde sa stiu eu ca asa se va si intampla? de unde sa stiu ca viitorul ministru al justitiei va include pe al sau ‘to do list’ mentinerea taxei si implicit sustinerea profiturilor importatorilor de masini, printre care si calin popescu tariceanu, seful sau?

principiul solidaritatii apartine si mafiei italiene. poate o simpla coincidenta. nu pare o coincidenta insa faptul ca in noul guvern stau oameni ca chiuariu (protejatul lui fenechiu), attila korody (fostul ginere al lui laszlo borbely), melescanu sau orban (care au figurat pe statele de plata ale lui patriciu), marko bela si zsolt nagy (cercetat/urmarit penal), and so on. la fel cum nu pare o coincidenta faptul ca la adapostul noului executiv stau si coruptii din PSD, detinatorii  voturilor necesare investirii. tariceanu s-a tinut de cuvant. palatul victoria are un nou suflu. cel al oligarhiei.  

debarcarea aliatilor 

s-a gandit, s-a razgandit, dar totul are o limita. premierul tariceanu anunta azi noua structura a guvernului (cel mai probabil, fara partidul democrat). in 2004, actiunile electorale ale PNL-PD in diverse orase ale tarii aveau loc sub titlul “debarcarea aliatilor”. acum, aliatii nu mai debarca impreuna. unii sunt debarcati de ceilalti.  nu stiu daca tariceanu a fost sfatuit de finkel sa prelungeasca suspansul, dar tocmai acest lucru se intampla acum. dupa cateva zile de scenarii de la memorabilul “alianta D.A. a murit”, anuntul premierului inca mai intarzie. initial, guvernul a anuntat ca declaratia premierului va avea loc la 13.30. momentul respectiv a trecut.

update 1: antena 3 ne anunta ca declaratia lui tariceanu va avea sase minute. gizas! who cares? in sala de conferinte a guvernului un domn tot invarte o masuta pe care zace un pahar cu apa. a asezat-o deja de vreo doua ori. (eu ma pregatesc sa ies cu rolele si nu stiu daca tariceanu stie dar ma asteapta prietenii). e doua fara cateva minute.

update 2: a inceput. a inceput cu “dragi romani!”.  reaminteste prioritatile guvernului: reducerea cu 6% a CAS-ului, un plan de promovare a identitatii romanesti si…aducerea trupelor din irak acasa. cica au legatura cu programul pe baza caruia a fost ales. de unde si pana unde?

citeste dintr-o hartie, nu se uita in ochii “dragilor romani“, dar nimeni n-a zis vreodata ca ar fi un mare orator, so it’s ok.

“alianta PNL-PD nu mai are resurse interne pentru a fi o solutie la problemele romaniei“, zice premierul. “voi veni saptamana viitoare cu un nou guvern in parlament (…) construit in jurul PNL, avandu-i alaturi pe colegii din UDMR“. deci e oficial. discursul continua cu acuzatiile lui tariceanu la adresa presedintelui romaniei. basescu este considerat singurul vinovat pentru “dinamitarea aliantei“. ce ciudat, eu credeam ca basescu era responsabil pentru aducerea aliantei la putere, dupa ce a castigat prezidentialele.

rosteste “dragi romani” pentru a n-a oara si sustine ca nu a vrut sa ia aceasta decizie, a fost fortat de imprejurari. ureaza la multi ani de florii. n-am numarat dar sunt convins ca a trecut de sase minute.

update 3:  hotnews spune ca ministerul justitiei ar putea fi condus de tudor chiuariu. variante posibile mai erau cristian david si norica nicolai. PRM a anuntat ca nu va sustine guvernul. PD-ul a anuntat in mai multe randuri acelasi lucru, chiar daca azi se abtine de la declaratii pentru a respecta sarbatoare floriilor (oh boy!). PC zice si el ca nu sustine un guvern cu ministri UDMR. nu ca era o mare surpriza dar, voila: guvernul PNL-UDMR se va baza de acum incolo pe sprijinul PSD.

update 4: cel mai probabil, noul guvern va fi supus votului parlamentar miercuri. care va fi rezultatul vom vedea. de context, aveti aici ultimul sondaj insomar

update 5: adevarul, ziarul lui patriciu, este destul de putin interesat de subiectul restructurarii, asa ca nu a deschis editia cu el. a expediat un articolas la politic. se pare ca ziaristii de la adevarul au intrat deja in binecuvantata liniste politica promisa de domnul premier. nici ziua nu l-a considerat foarte important. romania libera si cotidianul scriu despre negocierile pentru obtinerea voturilor necesare investiturii in parlament. acestea au fost duse de bogdan olteanu si de viorel hrebenciuc. haideti sa ne bucuram. premierul tariceanu l-a readus pe guzganul rozaliu la guvernare.

super-parlamentul 

monica macovei a avut un tupeu nebun cand a cerut mandat de perchezitie a casei lui adrian nastase. asa cum a avut un tupeu nebun sa ceara sustinerea parlamentarilor pentru o lupta anticoruptie care ii viza inclusiv pe ei. si pentru ca a fost obraznica, senatul - udmr-psd-prm-pc-pnl - a votat o motiune simpla impotriva ei.

in urma cu o saptamana, la bucuresti, comisarul ue franco frattini i-a indemnat pe parlamentari sa continue reforma in justitie, pentru ca este in interesul romanilor. pentru legislatori insa, interesul romanilor este o nebuloasa. prin urmare, reprezentantii psd-pnl-prm-pc au scris o scrisoare in care ii trag un perdaf lui frattini, pentru ca s-a amestecat in treburile lor interne.

grupul de dialog social i-a suparat in mai multe randuri pe parlamentari. prin criticile din revista 22 , prin deja celebrul apel al intelectualilor impotriva restauratiei, sau mai recent, prin organizarea mitingului pro-macovei si impotriva coruptiei. prin urmare, parlamentul a votat sa lase ong-ul fara sediu. senatul a facut asta in chiar ziua mitingului, camera deputatilor a votat ieri. sediul va fi oferit unei fundatii condusa de raj tunaru.

de cand a inceput razboiul impotriva presedintelui, majoritatea parlamentara ascunsa nu mai are pace. ne aflam deja la a treia (sau a patra?) incercare de modificare a legii referendumului, cu scopul de a-l demite mai usor pe presedinte. am avut o comisie de ancheta a presedintelui iar comisia cu pricina a mai nascut o comisie. unde se va sfarsi totul?

parlamentarii ar trebui sa legifereze pentru noi, nu pentru ei, spune aol. si totusi acest lucru nu se intampla iar legislativul imi da impresia ca poate face orice(altceva). intr-o buna zi ar putea vota o lege care interzice pisicile sau alta care micsoreaza ziua la 12 h si 45 de minute. nimeni nu ii poate opri. ei sunt reprezentantii poporului. si se bucura de toata increderea pe care o merita.   

capitularea presei 

ziarul jurnalul national a publicat azi un articol in care a explicat metodic celor 5-600.000 de cititori ca dan – felix – voiculescu nu a fost colaborator al securitatii. asta in conditiile in care maine va fi judecata contestatia lui voiculescu la decizia cnsas din iunie 2006. articolul a fost semnat de …”jurnalul national”. cu alte cuvinte, de toti jurnalistii acestui important cotidian, de la marius tuca, dan constantin si victor ciutacu pana la cei care scriu pe it, monden sau sport.

gestul – “seful nostru este nevinovat” – arata ca pentru ziaristii j.n. nu mai exista nici macar comedia obiectivitatii si a echidistantei. ei au capitulat deja.   

ahmadinejad la termopile 

filmul 300, ala cu batalia de la termopile, a fost catalogat de administratia de la teheran drept un adevarat atac la cultura iraniana. eu am vazut trailerul si admit ca persii sunt niste personaje stilizate, un fel de intruchipari ale raului, dar doamne iarta-ma, filmul asta e facut dupa o banda desenata. ce asteptau? eu spun ca toata povestea asta, si inclusiv scandalul pe care vor sa il starneasca, nu poate decat sa le faca bine. americanii si europenii (iar aici includ si presa din romania) vor afla in cele din urma ca iranienii is persi si nu arabi. surprise!!! 

in alta ordine de idei, grecul din mine asteapta cu nerabdare ceea ce se anunta a fi un film lipsit de profunzime si un pic debil, dar al naibii de spectaculos. Μολwν Λαβέ!

 

later edit : imi regret si cuvintele si nerabdarea. filmul a fost execrabil. scene de lupta frumos realizate, mda, nimic de spus, dar la sfarsit, dupa atatea slow motion-uri si stalciri ale istoriei si clisee si conversatii ridicole, tot ce imi doream era sa ii omoare odata pe toti 300.

 

am fost mai impresionat de momentul termopile citind textul sec de pe wikipedia. 

pentru ca poate 

premierul tariceanu a anuntat azi ca doreste amanarea alegerilor pentru parlamentul european. pentru ca poate si pentru ca liberalii stau prost in sondaje. sunteti atenti? vorbim despre o premiera aici. seful unui partid care sta prost in sondaje isi foloseste functia de premier pentru a amana alegerile. politicienii romani au reusit intotdeauna sa confunde interesele partidului (sau cele personale) cu cele ale statului, dar astazi a fost facut un pas urias in directia gresita. acesta este momentul in care seful guvernului a aratat ca alegatorii nu mai sunt importanti in economia alegerilor.

mai are rost sa vorbesc despre motivul invocat de premier? despre criza nemaivazuta creata de referendumul pentru votul uninominal (pe care basescu s-a oferit sa il amane) si de initiativa pentru suspendarea presedintelui (pe care chiar liberalii lui tariceanu o sustin)? nu cred ca mai are rost. am vorbit deja despre asta si oricum ipocrizia lui tariceanu este mult prea clara.

candva, vom intelege ce este acela abuz de putere, vom intelege ce este democratia si vom invata sa o aparam. candva, politicienii vor fi ceva mai responsabili si se vor gandi la cei pe care ii servesc, chiar daca numai din obligatie. acum nu a venit insa momentul. acum, premierul unui stat democratic membru UE vrea sa amane niste alegeri nu in interesul electoratului ci pentru ca partidul sau sta prost in sondaje.  
 

videanu si bicicletele 

face ce face videanu si descopera bicicleta. iar si iar. zilele trecute a fost la paris si a aflat (cu o uriasa intarziere, as indrazni sa adaug) ca vehiculele pe doua roti pot fi inchiriate de pe strada. a venit acasa si a anuntat ca bucurestiul va prelua aceasta idee nemaivazuta. pentru decongestionarea traficului, zice el. mie mi-e cam teama de planurile lui videanu in privinta bicicletelor, n-am uitat ca acelasi om a decis pur si simplu acum vreun an-doi sa interzica accesul biciclistilor pe principalele artere ale capitalei. dar sa nu pornim la drum cu prejudecati.

deocamdata, primaria capitalei are un plan pentru trasarea unor piste, care vor acoperi (zice mediafax) zona centrala a orasului, centrul istoric si campusurile universitare. planul e bazat pe proiectul unui student, postat pe net undeva pe o pagina pe care mi-e lene sa o caut acum, si ar trebui sa fie pus in practica in perioada imediat urmatoare. whatever that means.

bicicleta mea e in balcon, se dezmorteste dupa iarna si se pregateste sa iasa la plimbare. nu stiu daca primaria citeste bloguri sau asculta sfaturi, dar as vrea sa sugerez consilierilor urmatorul lucru: odata cu trasarea pistelor si infiintarea parcurilor de inchiriat biciclete, ar face foarte bine daca ar investi niste bani intr-o campanie de promovare a bicicletei, ca mijloc de transport alternativ. campania ar trebui sa aiba rolul de a incuraja acest mod de transport dar si (mai important) de a-i atentiona pe soferi cu privire la existenta biciclistilor pe sosele. la ora asta, soferii sunt convinsi ca eu, ca biciclist, nu am niciun drept in trafic. in consecinta, fiecare iesire pe sosea implica un risc serios + putina inconstienta. regula care zice ca vehiculul cel mai mare are intotdeauna dreptate trebuie sa se schimbe.  

visul nostru urat 

organizatorii roblogfest merita felicitati pentru munca depusa. si castigatorii. ajuns aici insa, nu pot sa nu remarc extremismul si xenofobia strecurate prin posturile lui visurat, marele castigator. observate si de aglomerari spontane sau gramos. ma simt bine vazand succesul pe care scrierile de acest gen il au in lumea bloggerilor romani? prefer sa nu-mi raspund deocamdata la intrebarea asta.

alegerile lor europene

ma intreb cati dintre bloggerii de pe weblog.ro asteapta sa voteze pe 13 mai la alegerile pentru parlamentul european. well, premierul nostru si prietenii lui, geoana si voiculescu, nu se intreaba. pentru ca vor sa le amane anyway. de ce? e simplu, pentru ca stau prost in sondaje. data alegerilor, stabilita pentru 13 mai, este considerata acum drept “nerealista”. si asta pentru ca nu mai corespunde intereselor lor. e corect, la o adica, nu sunt alegerile noastre europene, sunt ale lor.

cei mai inversunati in declaratii sunt pesedistii si conservatorii. in momentul in care a votat in parlament legea alegerilor si implicit data de 13 mai, psd-ul lui geoana a anticipat ca pana la primavara va urca suficient in sondaje. nu s-a intamplat asta, asa ca vrea sa amane alegerile pentru la toamna. conservatorii lui voiculescu se situeaza in jurul cifrei de 1-2% in mai toate sondajele. mai e nevoie sa ne intrebam de ce vor amanarea alegerilor?

pozitia cea mai perversa e insa a premierului tariceanu. acesta ameninta pur si simplu ca va amana alegerile pana cand doreste el, in conditiile in care nu se renunta la demersurile privind organizarea referendumurilor pentru votul uninominal si pentru suspendarea presedintelui. partea cu votul uninominal, lesne de inteles, este adresata presedintelui. in privinda demersului privind suspendarea, problema e ceva mai complexa. comisia de ancheta pentru suspendarea presedintelui a fost infiintata cu ajutorul votului liberalilor. acum, seful liberalilor, premierul tariceanu, sustine ca ar putea amana alegerile tocmai din cauza acestei initiative. asemenea exemplu de contorsionism n-am vazut nici la circ.

jan ullrich

jan ullrich s-a retras azi din ciclismul profesionist. simt o parere de rau si in acelasi timp un chef nebun sa vad o catarare pe alpe d’huez. din fericire mai sunt doar cateva luni si pana atunci, il giro.

later edit: am inceput sa ma uit la ciclism prin 1996-1997, sfarsitul lui indurain, victoria lui ullrich, cateva etapte din il giro. din ‘98 am urmarit fiecare tur al frantei, si, cu ceva mai putina consecventa, celelalte doua mari tururi, diverse curse, campionate mondiale, probele de la olimpiada. poate doar o coincidenta, ala a fost si momentul in care am inceput sa ma scarbesc de fotbal. sa nu mai vad meciuri, sa nu mai vorbesc pe acest subiect, sa pun sportul asta in antiteza cu ciclismul. de atunci au trecut ceva ani, timp in care mi-am dorit sa castige ullrich, am petrecut multe zeci de ore cascand gura la oraselele franceze care ramaneau in urma plutonului, alpi, catedrale sau desertul spaniol, i-am ascultat cu placere pe banciu si naum, mi-am cumparat o bicicleta rezonabila, am pedalat si mi-am dorit sa fiu acolo, de preferat pe una dintre catarari. o sa si ajung, cand o sa-mi adun vointa si zilele libere. pana atunci, ma antrenez in parcul tineretului, ii astept pe banciu si naum si sincer cred ca nu exista sport mai frumos decat ciclismul. 

unu si sapte minute

cand am pus cartea deoparte, erik se pregatea sa intre in careu si sa-i cotonogeasca pe cei doi prefecti ai penalizarii. am privit in jur, cel putin o pisica se uita la titus andronicus, motanul dormea tolanit in pat, pe o parte, unul din momentele alea in care seamana cu o balena esuata. ceasul meu arata sapte fara un sfert, arata asa de vreo cateva zile de cand i s-a terminat bateria. si acum zace acasa in intuneric pe raftul bibliotecii si arata tot sapte fara un sfert. dar sa revin, telefonul zicea de fapt ca e 1.07.

fata mi-a inghetat aproape instantaneu in momentul in care am deschis geamul. imi place sa inspir aerul rece de iarna dupa o zi intreaga de stat in casa la caldura, asa ca am continuat experimentul. in raza mea vizuala doar vreo zece apartamente mai aveau viata in ele. undeva in departare, o potentiala catastrofa. coloana de fum iesita din cosul CET-ului a inghetat bocna. a inghetat, s-a rupt de la baza si a cazut peste un bloc. 

la ora unu, pe straduta din fata blocului meu nu mai trece aproape nimeni. doar politia din cand in cand. fara rost as zice – acum cateva luni un prieten si-a pierdut caciula pe strada si a gasit-o dupa cateva ore bune, in acelasi loc. ca pe vremea lui vlad tepes. in orice caz, azi noapte pe la unu pe straduta din fata blocului meu nu mai trecea nimeni, nici macar politia. prin urmare am inchis geamul, am aruncat o privire la titus andronicus si am revenit pe canapea cu cartea in mana. erik se pregatea sa intre in careu si sa-i cotonogeasca pe cei doi prefecti ai penalizarii. 

stapanul sosetelor 

nu sunt dezordonat peste masura. nevertheless, din cele 60-70 de sosete care zac prin sertare eu nu pot alege decat 5-6 perechi care se potrivesc cum trebuie. am incercat dar nu am reusit sa gasesc un raspuns la problema asta. stiu doar ca se intampla rapid, ca intre achizitionarea unor perechi noi-noute si haosul celor peste 100 de sosete diferite stau numai doua saptamani.

starea de normalitate (adica alegerea unui perfect match) care incepe imediat dupa oprirea tamburului masinii de spalat, tine doar cateva zile. o scurta perioada in care aleg sa port ce imi pofteste inima. dupa asta, totul este la voia intamplarii. cu cat le amestec mai mult cu atat devine mai greu sa le potrivesc. de fapt, am renuntat sa mai potrivesc nuantele si modelele, ma multumesc sa gasesc aceeasi culoare. uneori trec si peste asta. am umblat cu o soseta gri si una neagra, una bej si alta verde, gandindu-ma totusi la intrebarea pe care mi-o arunca mama cand savarseam gesturi asemanatoare acasa: “daca te descalti pe undeva, ce o sa spuna lumea?”. 

de fapt, chiar nu ma intereseaza ce o sa spuna lumea. dintre toate nimicurile pe care trebuie sa le cumpar, sosetele mi se par cele mai plictisitoare. prefer sa achizitionez  saptamanal hartie igienica, suruburi si agrafe de birou dar raman la credinta ferma (la care dumnezeu ar fi facut bine sa cugete nitel) cum ca omul trebuie sa vina pe lumea asta, by default, cu o rezerva indestulatoare de sosete care sa-i ajunga pentru tot restul vietii.

acest post este dedicat domnului wolfowitz.   

homosexualii si dumnezeu 

au dreptul homosexualii la casatorie? niste buni crestini romani, sprijiniti de miloasa biserica ortodoxa spun ca NU. iar acum vor si un referendum, pentru a demonstra ca majoritatea poate incalca drepturile minoritatilor. referendumul cu pricina ar trebui sa duca la modificarea constitutiei cu fraza “casatoria este permisa doar intre un barbat si o femeie”.

actiunea a pornit de la un grup numit ‘comitetul de initiativa’, care a reusit sa stranga 650.000 de semnaturi multumita ajutorului oferit de bisericile din romania, in special de cea ortodoxa (care si-a aratat in mai multe randuri ura fata de homosexuali). umar la umar cu bor, printre sustinatori, se afla organizatia extremista de tip neo-fascist noua dreapta. printre argumentele (amuzante daca situatia nu ar fi neagra) pe care comitetul le inainteaza se numara acela ca “dumnezeu stie mai bine decat oricine ce este bine pentru noi si societatea noastra” si ca “familiile intemeiate intre persoane de acelasi sex nu contribuie la procesul natural demografic”. 

as vrea sa aduc aminte membrilor comitetului ca, in ciuda aparentelor, statul roman este unul laic si ca textele biblice nu pot motiva modificarea unei constitutii. ca statul roman nu trebuie sa faca distinctie intre credinciosi si necredinciosi si in general intre cei care respecta sau nu “cuvantul domnului” atata vreme cat ei respecta legile statului. ca incapacitatea unei familii de a contribui la “procesul natural demografic” nu poate duce la interzicerea drepturilor acelei familii, cel putin nu intr-o tara democratica, a anului 2007, populata de oameni normali la cap. ca nici traditiile poporului roman, oricare ar fi ele, nu pot duce la ingradirea drepturilor unei minoritati. si ca, ar fi cazul sa iesim din lungul ev mediu in care am stat cufundati atata vreme.  

zapada portocalie stricata 

caderi de zapada de culoare galben-portocalie, care degaja un miros specific de “alterat”, au fost inregistrate miercuri in cinci districte din provincia Omsk, siberia occidentala, la frontiera dintre rusia si kazahstan…….according to the intergovernmental panel on climate change, humans are almost certainly responsible for global warming……..luminile turnului eiffel din paris si ale coloseumului din Roma au fost stinse joi seara timp de cinci minute la fel ca alte cateva zeci de mii de becuri din intreaga europa, in semn de raspuns la apelul asociatiilor ecologice de salvare a planetei……..administratia americana a fost acuzata de o cenzurare sistematica a cercetarilor stiintifice referitoare la clima, pentru a elimina orice material “incomod” cu privire la procesul de incalzire globala…….no matter how much civilization slows or reduces its greenhouse gas emissions, global warming and sea level rise will continue for centuries……..the end. 

o bormasina canta 

exista o fascinatie a romanilor pentru bormasini? nu de alta, dar sunetul lor ma insoteste pe oriunde m-as duce, la
braila la diversi prieteni sau acasa in bucuresti. si asta de cateva ori pe saptamana chiar. m-ar interesa o statistica, as citi un studiu socio-psihologic pe tema asta pentru ca vreau sa stiu. de unde nevoia de a da atatea gauri, de unde nevoia de a agata atat de multe lucruri pe pereti?

brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!!! huruiala vine din toate partile, as baga mana in foc ca toti vecinii mei au un bosch sau un stern in dulap. dar zgomotul si vibratiile nu se manifesta odata de doua ori pe luna. nuuuuuu,  ei au intotdeauna ceva de gaurit. tind sa cred ca cel putin doi dintre ei si-au mutat tot mobilierul din casa pe perete. ori asta ori au  incredibil de multe tablouri (mai multe decat nastase in orice caz). 

am gasit forumuri pe care se discuta despre bormasini, sfaturi, preturi, sute si sute de W. (dar si bloguri pe care oamenii se plang ca sunt torturati). un amic de-al meu are o bormasina. alt prieten a imprumutat-o de la primul iar acum vrea sa-si cumpere una numai pentru el. acum cativa ani eram foarte aproape sa imprumut una ‘pentru cateva zile’ – imagine all the holes i can drill!!!  - dar am reusit sa ma calmez.

aceasta este o rugaminte dar putea la fel de bine sa fie o campanie pentru reducerea decibelilor produsi de armele de gaurit pereti. dragi vecini din intreaga
tara , va rog, mai usor cu bormasina daca se poate. multumesc.   

later edit: cineva a ajuns pe blogul meu cautand pe google bormasini stern pret. nu stiu daca a citit ce am scris. probabil ca la ora asta gaureste vesel peretii.   

noaptea e lunga 

 

dar in special atunci cand adormi la cinci dimineata si te intrebi ce naiba sa faci in timpul asta. eu unul am gasit un program de codificat fisiere video pentru Ipod. hurray, mai ales ca era restanta de duminica. asta se intampla pe la vreo unu, cand inca mai speram in somnul celor linistiti. tot la ora aia mi s-a facut foame. am mancat, prin urmare, si animat de un avant nestavilit am redeschis calculatorul ca sa caut niste re(m)betiko. tine de redescoperirea radacinilor, o poveste complicata pe care dezvolt eu mai tarziu. am impresia ca doua-trei melodii se mai descarca si acum (cu incetineala internetului furnizat de reteaua vecinului de palier) din computerul unui om din stokholm, o fi grec, imigrant, student la schimb sau un suedez cu sechele de la ultima vacanta in creta, nu pot sti.

la doua am pus punct, am inchis calculatorul, m-am urcat in pat si am deschis cartea. o ora mai tarziu, cu lumina inchisa, ma zvarcoleam de pe o parte pe alta, cu calduri si friguri, invelit si dezvelit, dupa caz. la ora aia, toate prostiile care imi navalesc in minte sunt neplacute. noaptea le face si mai negre. fie ca e vorba de restantele la facturi, tot felul de treburi care ma asteptau la birou sau aiurea si chiar un moment de vara trecuta (jeesus!) in care eu ii spuneam (in fata unor oameni) lui E., ca trupa cutare e din Scotia, cand aia erau toata ziua din Anglia. doamne ce situatia penibila! sau nu e? de ce sa mint, mi-au mai trecut prin cap si alte chestii, cum ar fi sa ma intorc la blogspot, ca ma enerveaza albul paginii weblog.ro, by the way, se poate schimba asta in vreun fel?

n-am mai verificat ceasul de teama, dar candva in timpul chinurilor astea, motanul s-a urcat pe mine si a adormit bustean in urmatorul moment (I. imi spune de fapt ca mediteaza dar eu am niste indoieli in privinta asta). greu sa te mai misti in conditiile date, nu vrei sa deranjezi motanul, la o adica el nu doarme decat vreo 20 de ore pe zi.

cred ca era spre patru. motanul a plecat sa mai doarma si in cealalta camera (ce abuz!) si eu l-am urmat. ma doare gatul de ceva timp, am luat o lingurita de miere si am cascat gura pe geam. ce sa vezi, au inceput sa mearga autobuzele. de obicei, in momentul asta incepi sa simti iarasi o energie nefireasca si te gandesti daca mai are vreun rost sa dormi. la o adica, somnul iti rapeste din viata sunt atatea de facut. well, eu nu sunt martin eden iar gandurile astea au tinut foarte putin. azi noapte, spre exemplu, s-au manifestat intr-o sesiune de observatii astronomice de dupa geam. m-am zgait la diverse stele pret de vreo 20 de minute, dupa care am ajuns la concluzia ca as putea sa imi cumpar un ocular mai bun si o lentila barlow.

se lumina afara cand am adormit cu gandul acesta frumos in minte. in scurt timp a sunat si ceasul. cata naivitate din partea lui. e o minune totusi ca m-am trezit cu doar doua ore intarziere, ca am ajuns la birou si ca am dus pana la capat o zi de munca, pe care o termin acum. punct.

cum sa pierzi o zi

22.15 (the night before) - nu-ti programa nimic. refuza invitatiile prietenilor, ramai la ideea ’vad eu ce fac cand ma trezesc’. aparent, doar aparent, asta iti ofera spatiu de manevra. e ziua ta libera, ce naiba!

10.00 -  nu te trezi cu noaptea-n cap, e total neproductiv. urmeaza exemplul motanului (if any). el inca mai doarme fara griji langa patul tau.

11.30 –  fara dus imediat dupa somn, nu vrei sa te inviorezi brusc.

11.35 – nu raspunde la apeluri, e o capcana. diversi oameni vor sa te scoata din casa. casa ta, in ziua ta libera! incredibil!!!

11.40 – treci direct la o activitate care nu te solicita – un episod din south park, spre exemplu – pe ideea ‘ma uit jumatate de ora la asta si dupa aia mai vad eu’. bate soarele? nicio problema, arunca o patura in geam.

14.00 - odata ajuns aici, victoria e pe jumatate obtinuta.

14.15 – nu uita totusi. e timpul pentru un mic dejun tarziu. asta iti inhiba orice dorinta de a fi activ.

14.30 - totul e ok, motanul doarme pe masina de spalat. 

14.45 – daca te-ai plictisit de south park, seinfeld sau altele asemenea cauta-ti de lucru prin calc. descarca un film, muta pozele alea in celalalt folder, asta iti ocupa destul timp.

16.00 – un moment critic. din mai multe puncte de vedere. primesti alte telefoane, lumea iese in oras. nu ceda. nu ceda chiar daca afara se intuneca si incepi sa-ti dai seama ca ziua se termina. incepe sa-ti para rau ca nu ai facut nimic si ca
maine te duci la birou dar trebuie sa treci peste asta. aprinde lumina, pune niste muzica si da sonorul la maxim. nimic depresiv. incearca niste ska punk.

16.30 – momentul dificil a trecut. e timpul pentru o activitate mai ambitioasa. incearca ceva de lung metraj. nimic solicitant though, un documentar despre black-metalul norvegian care zacea de ani buni in calculator. odata terminat poti sa incerci sa revezi ‘the filth and the fury’, dar il vei opri pe la jumatate.

18.30 – nu mai poti sa stai pe scaun? chiar si motanul s-a trezit si umbla nauc prin casa? e timpul sa iesi afara. doar pana la chiosc, evident, suc si o ciocolata or somethin’.  

20.00 – ar merge o scurta tentativa de a mai descarca nu-sh ce program, ca sa nu spui ca n-ai facut nimic toata ziulica. nu gasesti nimic bun? oh well, mai vine o duminica libera si luna viitoare.

21.00 – tv, food, the usual.

00.00 – motanul doarme deja de multa vreme pe canapea, sub scaun, in biblioteca, pe masa, etc. nu-ti face iluzii, ia o carte, tu vei adormi abia pe la 03.00.  

there and back again 

acasa. aproape ca nu am niciun chef sa ies, pisicile se hodinesc pe canapea, bradul se scutura usor, cafea cu lapte, vanilie si scortisoara. apartamentul asta si toate fiintele din el se hranesc cu dimineti insorite.

in cartier. n-am iesit sa platesc abonamentul la cablu dar fac totusi o scurta oprire la casierie. doar atat cat sa admir coada la care stau in jur de 50 de persoane. eu, siderat: nu va suparati, de ce s-a format coada asta asa de mare?. femeia din capatul randului: ca sa platim cablul. eu: asta mi-am dat seama, dar totusi, de ce e asa de mare? femeia (zambind usor uimita si uitandu-se in jur): pai de-asta. stam ca sa platim cablul. intrebarea mai clara e “cum de aveti chef si nervi sa stati la coada asta uriasa doar pentru a plati cablul?”, dar nu cred ca ne cunoastem destul de bine pentru o astfel de conversatie, asa ca imi pun castile inaoi pe urechi si plec mai departe. metric-grow up and blow away.

 

fast food. pe terasa la mac-ul din brancoveanu, un cappucino, o placinta, bloc party, cu spatele la perete, in plin soare, o zi libera inainte si oameni fara treaba in jurul meu. imi ia vreun sfert de ora sa-mi dau seama ca pisicile si cainii care asteapta mancare pe langa mese sunt dintr-un alt film. matza, foarte versata, vine foarte aproape de mine dar nu am nicio sansa sa o ating. probabil ca nu mananca placinta cu visine.  

parcul tineretului. a observat cineva numarul urias de ratze care hoinaresc prin parcul tineretului? sunt impresionat.

parcul carol. suburban kids with biblical names. ce bine ca nu au plantat catedrala mantuirii neamului aici – un gand care imi trece frecvent prin minte de cand s-a incheiat povestea. mica dar importanta victorie a orasului. pe locul unde ar fi trebuit sa stea monstrul cu pricina, doi copii inalta un zmeu colorat cu poza lui mickey mouse pe el. ma uit cu gura cascata la spectacol dar sunt intrerupt de copilul mai mic care vine direct la mine si ma informeaza scurt si fara pauze: smeulealnoltru. ok, i get it, si plec. memo note: sa cumpar si eu un zmeu numai pentru mine. fara mickey mouse.

 

mall. vanzatoarea: e ultimul, sa stiti. eu: adica nu mai aduceti? ea: ba da, dar prin februarie, cred. ce noroc pe mine.  

acasa. aprind lumanarile, pun muzica, hooverphonic, tastez weblog.ro si ma gandesc: vara, iarna, seara, zi, cu oaspeti, fara, nimeni nu leneveste asa de mult ca pisicile mele.

2 intrebari. cum sa fac oare sa fiu tot timpul in concediu? unde gasesc artificii simple, adica betele alea care ard cu scatei?  

poveste despre moarte

daca
darwin avea cosmaruri, asta ar fi fost unul dintre ele. faptele spun ca prin anii ’60 a fost introdus artificial in apele lacului victoria un peste strain. bibanul de nil, pe numele lui, a crescut fericit pana la dimensiuni monstruoase, devorand celelalte specii de pesti si distrugand ecosistemul lacului. exista un motiv pentru aceasta mutare – fileul de biban, foarte cautat in occident si transportat zilnic cu avioanele catre tari din europa sau catre japonia. ne spune toata povestea regizorul austriac hubert sauper, in cel mai crud documentar pe care l-am vazut pana acum, filmat in
tanzania , in mwanza.  

de pe urma lacului traiesc la limita subzistentei un numar incalculabil de africani. banii cei multi nu ajung la ei. ei nu mananca fileu de biban ca europenii, doar capatana putrezita a pestelui lasata pe malul lacului de fabricile procesatoare. copiii se bat pe mancare si, ca desert, topesc ambalajul de plastic al produselor trimise in UE, pentru a obtine un drog pe care il inhaleaza. uneori cu efecte fatale. adultii muncesc de dimineata pana seara. multi dintre ei mor rapusi de sida, unii ucisi de crocodili. femeile ramase singure sunt nevoite sa recurga la prostitutie, unele sunt omorate de pilotii (deseori violenti ai) avioanelor care transporta pestele spre occident. ca veni vorba despre avioane. pentru a aplica principiul rentabilitatii, ele nu vin goale. nicidecum. presa locala si documentarul dezvaluie ca sosesc pe taram african cu arme si munitie, necesare pentru alimentarea nesfarsitelor conflicte din regiune.

viata in deriva de pe malul lacului schimba natura oamenilor si relatiile lor cu moartea. paznicul unei fabrici istoriseste calm uciderea violenta a predecesorului sau si arata reporterului armele sale pregatite pentru a-i intampina pe nepoftiti: un arc cu sageti otravite. marturiseste ca a luptat in mai multe razboaie (cu arme de foc, nu cu arcuri) si ca un nou razboi ar bucura multi oameni, care s-ar putea astfel angaja in armata pe bani multi.

relatia europenilor cu moartea nu e diferita, doar ca aici nu e vorba despre moartea lor.  inspectori si oficiali ai UE vin in mwanza si le vorbesc oficialilor locali, pedanti si grijulii, despre importanta pastrarii standardelor sanitare pentru fileul de biban.   

regiunea lacului victoria este considerata drept leaganul civilizatiei. inca odata,
africa trimite spre europa viata, in schimb primeste moarte. filmul se sfarseste cu marturisirea unui pilot rus, care admite ca in urma cu ceva timp a aterizat in angola cu arme si munitie, dupa care s-a reintors in europa cu un transport de stafide: “un prieten mi-a spus dupa aceea – copiii din europa capata de craciun stafide, cei din africa primesc arme”.             

icoana lui mendeleev 

simbolurile religioase nu au ce cauta in scoli. in primul rand pentru ca impun aceasta credinta (crestinimsul ortodox in acest caz) celor care nu o impartasesc, adica unei minoritati. in al doilea rand pentru ca insinueaza dogmele religioase intr-o institutie de invatamant. vorbim despre doua spatii care trebuie sa ramana delimitate intr-o tara moderna, in care biserica este cu adevarat separata de stat. evident o opinie personala, care a fost impartasita in acest caz si de statul roman, prin consiliul national pentru combaterea discriminarii (CNCD).  

mai multe petitii semnate de persoane private, ONG-uri si publicatii, comentatori din presa si purtatori de cuvant ai bisericii ortodoxe romane vorbesc despre o decizie abuziva a CNCD, care “impune vointa minoritatii in fata majoritatii”, care marcheaza o intruziune a statului in viata comunitatii care traia in armonie.

sa nu uitam insa ca statul intervine in favoarea unei minoritati tocmai pentru ca aceasta nu are alte mijloace de protectie in fata majoritatii. ar insemna sa negam statului unul dintre principalele sale roluri, sa-i negam o functie cu care l-am investit chiar noi, cedandu-i autoritatea personala. in acelasi timp, as vrea sa atrag atentia ca “armonia” in care traia societatea, in acest caz, se baza tocmai pe negarea, de cele mai multe ori tacita, a drepturilor minoritatii (formata din atei sau din cei care impartaseau alte credinte).       

in evenimentul zilei de joi, horia-roman patapievici porneste de la acest caz si vorbeste despre nocivitatea fanatismului, chiar si atunci cand acesta este pus in slujba drepturilor omului.
sunt perfect de acord cu partea teoretica a explicatiei sale. nu pot accepta insa catalogarea profesorului buzoian (care a inaintat petitia ce a dus la recomandarea CNCD) cu epitetul ‘fanatic’. stiu ca subiectul provoaca emotii dar pana la urma sa nu uitam ca vorbim despre incercarea unui cetatean de a beneficia de un drept, urmand caile legale. cum poate fi acesta fanatism?

in dilema de vineri, vorbind despre caz, Andrei Plesu se situeaza evident de aceeasi parte a problemei, alegand insa o pozitie mai nuantata. concluzia sa ironica: bine ca suntem corecti politici dar ca avem un sistem sanitar la pamant si un parlament pe masura si alte asemenea probleme.
de acord ca libertatea de constiinta nu este prima problema in Romania, dar argumentul este, scuzati-ma domnule Plesu, mai degraba irelevant. nu putem toti sa ne ocupam de calitatea serviciilor din spitale, ar fi prea mare ingramadeala pe holuri printre doctori si asistente. aceasta este o problema care trebuie rezolvata, asa cum este necesar sa consolidam democratia si sa responsabilizam autoritatile, dar in aceste eforturi nu trebuie sa uitam de alte drepturi. oricat de neinsemnate ar fie ele.

se vorbeste in ultimul timp despre o exgerare a corectitudinii politice cand in romania nu a fost niciodata vorba despre o corectitudine politica pana acum. se vorbeste despre o exagerare a discriminarii pozitive intr-un moment in care romania abia cunoaste acest concept. preluam dezbaterile din tarile occidentale in mod prematur, intr-un moment in care in romania discriminarea exista, in primul rand in mentalitatile oamenilor.

cred ca normalitatea si armonia pot sa existe foarte bine in absenta unor icoane afisate in scoli. in definitiv, o intrebare, de la un agnostic pentru toti credinciosii din romania: de ce atata teama? de cand sta Dumnezeu strans legat de o poza color, inramata si agatata pe perete, alaturi de tabelul lui Mendeleev?   

biblioteca e la spalatorie

acum vreo luna, brailenii au hotarat sa mute biblioteca municipala pe numele ei “Panait Istrati” din centrul orasului, acolo unde era mai usor accesibila, tocmai in spalatoria/cantina unei scoli aflata pe la periferie, unde va fi inconjurata de balarii, cartiere dormitor si o padure. pentru cei nefamiliarizati cu orasul, e ca si cum ai lua biblioteca nationala de la bucuresti de pe strada ghica, de langa universitate, si ai muta-o la ultimul etaj al big-ului din berceni.

e adevarat, nu toti locuitorii orasului au contribuit in mod direct la luarea acestei decizii. ea, decizia adica, a fost rodul unei armonii pe axa psd-prm-pnl (profit de ocazie pentru a adresa felicitari liberalilor braileni), si l-a avut drept “manager de proiect” pe presedintele consiliului judetean, bunea stancu, membru al partidului condus spre a treia cale a social-democratiei de catre mircea geoana si marian vanghelie.

bunea stancu a incercat sa explice mutarea spunand, potrivit Obiectivului de Braila, ca e fapt este o infiintare a unui… deci… cred ca va ramine un punct permanent pentru zona Buzaului – Viziru I -Viziru III. tot el, citat de aceeasi sursa, a mai spus ca din punctul meu de vedere, la biblioteca nu este o activitate spectaculoasa, incepind cu cheltuielile, cu frecventa cititorilor care intra acolo, in ditamai spatiul, si 70.000 de lumini aprinse. Eu nu zic sa stea pe intuneric, dar nici nu pot sa tin luminile cit casa, sa platesc de-alde 25-70 de milioane pentru trei cititori care sint acolo.

explicatia mai clara este insa ca in cladirea Casei Tineretului, care adaposteste acum amintita biblioteca “Panait Istrati”, vor fiinta, in curand, facilitati care se potrivesc mai bine cu gustul tinerilor braileni si, in orice caz, isi justifica lumina consumata – o discoteca, o popicarie, o sala de biliard, alta de fitness, and so on.

dupa cum ziceam, nu toti brailenii au contribuit in mod direct la luarea deciziei. nu. ei doar se complac. asa cum au facut-o votand dupa revolutie, pentru postul de primar al “orasului martir”, pe fostul prim-secretar PCR anton lungu. zilele trecute am vorbit cu parintii mei la telefon si le-am comunicat ca nu mai am de gand sa ii sun daca bunea stancu le arunca cartile la spalatorie si ei nu zic nimic. presedintele consiliului judetean nu este insa unul dintre subiectele de discutie ale mamei, asa ca nu as face decat sa exagerez luand astfel de masuri de forta. mi-e greu sa spun care este si ce face societatea civila din braila in acest caz. asa cum mi-e greu sa spun ce pot si ce au de gand sa faca cei trei beneficiari ai cartilor oferite de biblioteca. eventual, dupa cum sugera primul responsabil cu cultura pe judet, sa stinga dracului lumina.    fotbalul e frate cu romanul 

premierul a anuntat la scoala de vara programul politic penelist, iar programul cu pricina spune ceva despre construirea a o mie de terenuri de fotbal in zona rurala. de unde se vede ca tariceanu si consilierii lui nu au invatat ca la capitolul populism nu le reuseste mai nimic, in orice caz, nu in comparatie cu basescu.
terenurile/salile de sport se construiesc in general in orase, pentru a oferi copiilor din zona urbana (confruntati cu lipsa de spatiu/sedentarism) un loc unde sa se desfasoare. aditional, pentru atragerea lor spre activitati pasnice si reducerea infractionalitatii. la tara insa, copilul cu pricina iese din curte direct pe maidan. the great outdoors. lipsa de miscare e ultima lui problema. cat despre procesul de “constructie” a terenului de fotbal la tara, acesta consta in trasarea unui dreptunghi. cu creta, pe pajiste, imas, pasune etc.

ieri la meciul de fotbal romania-bulgaria au fost basescu, tariceanu si un important numar de parlamentari. intre raportul comisiei, decizia consiliului, preliminariile campionatului european, liga campionilor si campionatul intern (toate, extrem de importante in contextul alegerilor anticipate) urmeaza o toamna crancena pentru politica romaneasca. se spunea aiurea ca fotbalistii englezi au cel mai incarcat program.

printre randuri, asta a recunoscut si emil boc, azi, la scoala lui de vara, cand a avertizat ca partidul democrat trebuie sa invete din greselile nationalei de fotbal, care a facut numai egal cu bulgaria. pentru ca, apparently, in politica e ca in fotbal. sau in viata. sau invers. whatever.

sfarsitul lui hrebenciuc 

viorel-’hrebe’-hrebenciuc, activistul-comunist-combinatorul-prietenul-mafiei-arabe-cercetatul-DNA-devalizatorul-RAFO-Bancorex-guzganul-rozaliu a fost pus in cele din urma cu botul pe labe. de catalin botezatu, care l-a anuntat pe teveu ca se imbraca ca naiba in parlament, fara cravata and stuff.

pluto doesn’t care

cateva sute de astronomi joi ca pluto nu este nici pe departe o planeta ci doar o piatra nenorocita cu diametru prea mic si orbita ocupata temporar de alte chestii zburatoare. alti astronomi au strigat ca asta e o aberatie si ca din punctul lor de vedere pluto e o planeta sadea. organizatiile pentru apararea drepturilor corpurile ceresti au atras atentia asupra unui evident caz de discriminare si totul pare sa se precipite. in vreme ce bibliotecile se pregatesc sa arunce la gunoi cartile de astronomie, pluto nu pare afectat de galceava de pe pamant si continua sa se invarta in nestire in jurul soarelui. ca si pana acum.

despre mantuire si catedrale

1. pe propriul site, biserica ortodoxa romana, mai pe scurt bor, ne demonstreaza in cinci puncte de ce avem nevoie de ea. ca sa fie clar pe toata lumea: a. “cea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata este grija de mantuirea sufletului sau” (care confirma afirmatia lui Joey din Friends, cum ca nu exista fapta buna fara o doza de egoism) ; b. “mantuirea este eliberarea din robia pacatului si a mortii si dobandirea vietii de veci” etc etc..; c. adevarul care duce la mantuire se gaseste obviously in “sfanta biserica ortodoxa”(romana); d. biserica cu pricina are acest adevar de la big daddy himself; e. “acest adevar l-a dat dumnezeu prin descoperirea dumnezeiasca”. pentru paganii care nu stiu ce e aia descoperire dumnezeiasca, bor informeaza: “este comoara de adevaruri pe care dumnezeu a dat-o oamenilor, pentru ca acestia, cunoscandu-l pe el, voia lui si lucrarea lui, sa-l cinsteasca dupa vrednicie, sa-i implineasca voia si prin aceasta sa se mantuiasca”.

2. luandu-si rolul in serios, si pentru a ajuta romanii credinciosi (sau ne) sa-si implineasca cum se cuvine “cea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata”, bor s-a gandit sa construiasca din banii lor, ai romanilor adica, o cladire foaaaarte mare, pe numele ei “catedrala mantuirii neamului”.

3. cu banii pe care urmeaza sa ii cheltuie pentru construirea acelei cladiri foaaaarte mari, bor ar fi putut (spre exemplu) sa hraneasca si sa imbrace o multime de copii orfani din romania, inca in numar mare, potrivit rapoartelor oficiale. o fapta buna care ar fi ajutat din plin la (acum indoielnica) mantuire a sufletului unor membri ai bisericii. capii ortodoxiei romanesti au numit probabil aceasta varianta planul B, si l-au lasat deoparte.

4. in scopul ridicarii cladirii si, implicit, al amintitei mantuiri, bor s-a imprietenit cu diversi indivizi care au propus proiecte care mai de care mai monstruoase ce implicau, printre altele, amplasarea catedralei in mijlocul unei strazi sau chiar distrugerea unui parc. in cele din urma, in cea mai buna traditie a modestiei lui iisus, s-a hotarat: “constructia (amplasata pe dealul arsenalului) va fi mai inalta decat casa poporului, nu va fi acoperita de actualul sediu al parlamentului, fiind vizibila din orice punct al Bucurestiului”. mai mult, asa cum zicea arhitectul sef adrian bold, “din punct de vedere urbanistic, obtinem o frumoasa alaturarea a celor mai importante institutii ale statului, care fomeaza un fel de acropola: armata, biserica si parlamentul” (sursa: mediafax). si asta in ciuda istoriei care s-a chinuit sa ne dovedeasca in mai multe randuri ca alaturarea amintitelor institutii ale statului poate fi oricum numai frumoasa nu.

5. catedrale si biserici mai mari sau mai mici (mi-e greu sa apreciez numarul lor) se ridica prin toate orasele. cele mai multe nu au nici macar valoare arhitecturala, sunt simple cutii menite sa faca loc credinciosilor veniti sa-si vada de datoria descrisa la punctul 1. in unele locuri, cladirile cu turle si cruci invadeaza agresiv viata privata a oamenilor, la numai cateva zeci de metri de ferestrele apartamentelor, in locul spatiilor verzi, al locurilor de joaca, la doi pasi de buticul din colt. daca vine apocalipsa si bor stie ceva despre asta, astept urgent informatii precise.