intre job, casa si magazinele de fierarie, menaj, bricolaj, nu prea mai am nici timp, nici chef de scris. doar de o dedicatie.

p.s. n-am ajuns la bestfest.

daca nu vreti sa faceti jocul marilor companii care castiga de pe urma agricultorilor saraci din africa sau america de sud - starbucks, for instance -, puteti incerca asa-numitul fair trade, o schema care presupune oferirea unui pret ‘fair’ producatorilor. un pret care sa le permita sa isi continue mica lor intreprindere, sa o dezvolte si sa si traiasca de pe urma ei. o alternativa la comertul capitalist.

habar nu aveam de aceasta poveste, pana nu am dat de produsele oxfam acum cateva saptamani, in bucuresti. la delicateria. daca poftiti, eu am incercat cafeaua pentru espresso.

hmm, stiu ca suna asa, dar acesta nu este un mesaj publicitar. doar o observatie.

niste oameni vor sa convinga antenele sa il dea afara pe mircea badea. whatever. e dreptul lor sa isi doreasca acest lucru. alti oameni il apara pe mircea badea. da, badea exagereaza uneori, dar…

ce mai, e o intreaga dezbatere.

acum nu mai stiu cata vreme, in timp ce schimbam canalele, am ajuns la emisiunea lui badea fix in momentul in care ameninta un om cum ca o sa-l pocneasca cu nu mai stiu ce obiect, care o sa-i intre in tampla (sau in creier, nu mai retin) si flutura mainile pentru a explica cum o sa decurga toata povestea asta. pe scurt, ameninta un om cu moartea, la televizor. in direct.

ce anume doriti sa dezbatem?

a inceput turul frantei, fara prea multe vedete, indepartate de politica dura anti-doping. speram sa il vad pe kloden, dar a ales sa ramana la astana, iar echipa nu concureaza in editia asta a turului, dupa problemele de anul trecut. n-am vazut nicio etapa pana acum, doar cateva franturi, si nu stiu (poate imi spune careva) daca radu naum mai comenteaza pe eurosport alaturi de radu banciu. sper ca.

azi am scotocit pe net si am gasit o LISTA CU LINKURI spre pagini care ofera transmisiuni in direct, video sau/si audio. pot vedea turul la propriul meu calculator. mai au ceva probleme din cand in cand, mai cade serverul, mai intarzie imaginile, dar tot e bine. pe unele pagini, transmisiunile sunt in limbi pe care nu le pricep, dar nu trebuie decat sa deschid o alta pagina, cu comentariu in engleza. oh joy!

aveti vreun favorit? eu nu m-am hotarat inca.

am dat sau am aruncat la gunoi jumatate de casa. un sfert e pe balcon, n-as fi crezut ca incap atat de multe intr-un spatiu atat de mic. vreo doua cutii sunt in uscatorul lui S., restul sunt impreuna cu noi si cu pisicile la bunii nostri prieteni, in pipera. that’s right: renovam. 

trebuie sa faci o astfel de miscare ca sa realizezi cat de multe prostii poti strange intr-un biet apartament cu doua camere. saci cu haine, saci cu pantofi, saci cu nimicuri, cutii cu nimicuri. mai sunt si lucruri folositoare - numai la carti am carat doua zile. peste carti, stau insa nimicurile. pe ultima cutie cu nimicuri sta saz-ul cumparat din turcia acum cinci ani. e mai degraba artizanal, dar tipul care mi l-a vandut, un kurd, stia sa cante la el. eu nu.

nu mai stiu, in orice caz, pe unde-mi mai sunt cele mai multe lucruri. inainte de a pleca am varat repede in rucsac niste haine. m-as duce la piscina sambata, dar habar nu am unde mi-e sortul de baie. oh well.

e funny sa iei masa pe salteaua din mijlocul casei, singurul loc stabil dintr-o gramada de ruine. am facut asta in zilele dinaintea plecarii. cred ca as putea sa trec peste vara mancand doar rosii cu branza.

stie careva daca exista vreun serviciu de transport pentru animale de casa? am dus pisicile cu taxiul, in custi, si s-au speriat teribil. plus ca pareau sufocate, desi in masina era o temperatura rezonabila.

de obicei imi placea la magazinele de bricolaj. acum nu cred ca se mai pune problema. inainte cumparam chestii de placere. acum, de nevoie. am luat o gramada de chestii de a caror existenta habar nu aveam, si, mai rau, le-am carat de la scara pana in casa. partea buna a fost ca toate lucrurile mi-au fost aduse gratis acasa. partea proasta a fost ca polistirenul a facut exceptie. poti sa cumperi zece vagoane de marfa de la bricostore, polistirenul nu iti va fi adus acasa, gratuit. n-aveam unde sa pun doi baloti, oricum eram sfarsit dupa atata efort, in plus, ar fi trebuit sa merg sa-i iau iarasi din magazin, sa refac facturi, chitante. i-am lasat sa il aduca tot ei, contra cost. hoti nerusinati.

doua alei duc spre scara mea. cea din stanga are un canal fara capac in care a cazut roata masinii in care a fost incarcata vechea mea biblioteca. cea din stanga are un alt canal (cu un capac instabil) in care a cazut roata masinii care imi aducea materialele de la bricostore. in decurs de trei zile. 

in paralel incercam sa facem un credit. ca sa facem un credit trebuie sa avem niste acte nenorocite, pe dansele trebuie sa le luam de la tribunal, unde le legalizam, ieri am fost foarte aproape sa o iau razna. dar asta e o alta poveste.

suntem aproape falimentari.

imi cer scuze ca nu am mai raspuns la comentarii in ultima vreme.

imi propun, sper sa ma tin de cuvant, sa nu mai renovez in veci casa. in acest scop, voi avea foarte mare grija de ea. as putea sa invelesc totul in plastic, hmm…

se vor gasi multe explicatii complicate pentru explozia pretului petrolului (nu le stiu pe toate, nu sunt un specialist in domeniu), dar cred ca cea principala este cresterea consumului la nivel mondial. i’m talkin’ china and india. si, daca occidentul nu va gasi o posibilitate de a bloca dezvoltarea acestor tari si implicit de a le reduce consumul de hidrocarburi (aici sunt cinic), atunci cred ca ar fi mai bine sa analizeze niste solutii alternative. 

well, cel putin un om din aceasta lume mare refuza sa analizeze solutii alternative. evident, george w. bush. acest domn solicita reluarea forarilor in largul coastelor americane (petrol made in america, that is!), interzise momentan de un moratoriu. in plus, acelasi domn doreste sa mai scoata petrol si din ceea ce americanii numesc Arctic National Wildlife Refuge. adica de aici:

candidatul republican la presedintie, john mccain, nu vrea petrol din alaska, dar e de acord cu forarile in largul coastelor SUA. democratii nu vor niciuna nici alta. acum, tema asta a devenit foarte importanta in campanie. atat de importanta incat nu stiu cat de multi oameni au observat ce tot anunta diversi specialisti: tot petrolul extras din largul coastelor SUA ar ajunge, la rata actuala de consum, pentru numai DOI ANI JUMATE. mai mult, impactul aducerii pe piata a respectivului petrol va fi insignifiant si nu va fi simtit in urmatorii 20-30 de ani.

in acest timp, republicanii mizeaza pe cateva lucruri sigure: americanii vor petrol no matter what, americanii vor petrol ieftin, democratii se opun nobilei initiative republicane de a folosi petrolul ‘made in america’. concluzia e una singura: democratii sunt vinovati pentru preturile mari la carburanti.

bush a spus-o deja:

“I know the Democratic leaders have opposed some of these policies in the past. Now that their opposition has helped drive gas prices to record levels, I ask them to reconsider their positions”.  

si cred ca atat el cat si mccain vor avea grija sa o repete de mai multe ori pe parcursul campaniei.

so, intai a fost asta:

apoi au fost mai multe, printre care asta:

asta:

asta:

si multe altele, dintre care favoritul meu este asta:

Programele de ştiri ale posturilor de televiziune şi de radio vor trebui să conţină, în pondere egală, ştiri cu teme pozitive şi, respectiv negative, potrivit unei iniţiative adoptate, miercuri, de senatori. 

Senatul a adoptat, în acest sens, cu unanimitate de voturi, o propunere legislativă care îi are drept iniţiatori pe senatorul PRM Gheorghe Funar şi deputatul PNL Ioan Ghişe, proiect care vizează modificarea şi completarea Legii audiovizualului 504/2002. 

Conform motivării iniţiatorilor, scopul acestei propuneri este “de a îmbunătăţi climatul general şi de a oferi şansa publicului să aibă percepţii echilibrate asupra vieţii cotidiene, atât din punct de vedere psihic, cât şi emoţional”. (mediafax)

vine un moment in viata fiecarui blogger, in care isi pune intrebarea: mai scriu sau o las balta si inchid pravalia?

sincer, acum sunt asa de lipsit de chef, incat nici la aceasta intrebare nu pot sa-mi mai raspund. incep, in orice caz, sa ma indoiesc de faptul ca voi mai putea mentine blogul in forma lui actuala. daca am continuat sa scriu in ultimele luni, am facut-o mai degraba din inertie. a fost ca mersul la job. si urasc sa merg la job.

nu mai am, cel putin deocamdata, determinarea necesara pentru a sustine vreun proiect politic. ceea ce e bine, pentru ca oricum nu exista proiecte demne de sprijin. nu sunt dezamagit, nici furios, nici nepasator, doar un pic plictisit. si nu e vorba de felul in care ma raportez eu la ceea ce se intampla in tara (nimic nu s-a schimbat la capitolul asta), ci de necesitatea exprimarii, pe blog, a acestui lucru. pe scurt, mi-a pierit cheful de mai scrie despre. cu atat mai mult cu cat nu vad vreo utilitate.

totusi. o sa urmez exemplul liderilor UE, dupa referendumul irlandez, si o s-o iau usor. fara decizii drastice si pripite in plina criza. ”vesnica echilibristica…” tinde in acest moment spre lene. iar eu ma pregatesc sa intru in pielea unui insular.

inca un egal romania-italia.

premierul italian silvio berlusconi a reusit din a doua incercare sa stopeze mersul procesului in care este acuzat de mituirea unui martor si tentativa de influentare a instantei. a avut nevoie de o majoritate parlamentara si de tupeul de a suspenda pur si simplu justitia. italienii trebuie sa fie tare fericiti ca l-au reales. 

ceva mai spre est, adrian nastase (fost premier, actual blogger) nu se afla la putere, dar are totusi majoritatea necesara (si tupeul) pentru a suspenda la randul lui justitia. si el se afla in plin proces de reabilitare politica. iar romanii il vor inapoi. 

nu e de mirare ca declaratiile acestor doi domni de bine sunt destul de asemanatoare:

“(Procesul) este o altă încercare uimitoare (a unui judecător) de a se folosi de justiţie în scopuri politice (…) susţinută de o Curte care este ea însăşi politizată (…) şi care a acceptat argumentele acuzării”. (silvio berlusconi)

“Am mers la DNA pentru a le transmite procurorilor ca inteleg sa nu le mai dau nici un fel de declaratii (pe dosarul ”Zambaccian”) intrucat il consider un dosar instrumentat politic, mi se pare o actiune abuziva de hartuire”. (adrian nastase)

 mirarea este ca totul se petrece sub ochii si cu acordul implicit al electoratului.