sa ne regrupam putin

vine un moment in viata fiecarui blogger, in care isi pune intrebarea: mai scriu sau o las balta si inchid pravalia?

sincer, acum sunt asa de lipsit de chef, incat nici la aceasta intrebare nu pot sa-mi mai raspund. incep, in orice caz, sa ma indoiesc de faptul ca voi mai putea mentine blogul in forma lui actuala. daca am continuat sa scriu in ultimele luni, am facut-o mai degraba din inertie. a fost ca mersul la job. si urasc sa merg la job.

nu mai am, cel putin deocamdata, determinarea necesara pentru a sustine vreun proiect politic. ceea ce e bine, pentru ca oricum nu exista proiecte demne de sprijin. nu sunt dezamagit, nici furios, nici nepasator, doar un pic plictisit. si nu e vorba de felul in care ma raportez eu la ceea ce se intampla in tara (nimic nu s-a schimbat la capitolul asta), ci de necesitatea exprimarii, pe blog, a acestui lucru. pe scurt, mi-a pierit cheful de mai scrie despre. cu atat mai mult cu cat nu vad vreo utilitate.

totusi. o sa urmez exemplul liderilor UE, dupa referendumul irlandez, si o s-o iau usor. fara decizii drastice si pripite in plina criza. ”vesnica echilibristica…” tinde in acest moment spre lene. iar eu ma pregatesc sa intru in pielea unui insular.

parcul tineretului. it’s alive!

ca un pumn in stomac. asa a fost prima zi de munca de dupa saptamana de concediu. dar vedem noi cine rade la urma.

in timpul asta scurt am fugit cu bicicleta in sus si-n jos, dar si pe teren plat, vreo 60 de km. viteza maxima - 40 de km/h, in parcul tineretului, pe o panta care coboara pana langa lac. am deschis televizorul foarte rar. am terminat varianta evolution la NFS porsche, stiu ca e vechi, dar imi place sa-l mai joc din cand in cand.

suspectii de serviciu. azi, emo

eram deprimat pentru ca ascultam muzica emo, sau ascultam muzica emo pentru ca eram deprimat? ziaristii/comentatorii/sociologii/psihologii de la ora 5 par convinsi ca prima varianta e cea corecta. si mai sunt convinsi de niste lucruri: 1. ca e ceva in neregula cu cei care se poarta diferit.  2. ca nu exista nicio indoiala, haina il face pe om.

s-a vorbit despre rockeri, satanism, acum se vorbeste despre emo. cu aceleasi clisee, puritanism, cu aceeasi obtuzitate, la televizor, in ziare si pe bloguri. 

nimeni nu invata nimic din dezbaterea anterioara. presa? nu numai ca nu invata nimic, dar se tampeste cu fiecare zi.

a place to bury strangers

cu trenul

ultimul tren in care urcasem fusese cel de budapesta, anul trecut. diferenta de pret fata de o cursa cu malev-ul - uriasa. totusi, vechimea vagoanelor si murdaria impregnata de zeci de ani in cuseta nu justificau nici pe departe titlul de ‘clasa I’.

am fost in weekend la braila. sageata albastra nu mai este la fel de incomoda ca pe vremuri. au aparut si alte modele presupun, ai loc acum sa-ti intinzi picioarele. dar nu va doresc sa stati langa toaleta, asa cum mi s-a intamplat mie. mirosul e comparabil cu cel emanat de toaletele ecologice amplasate la festivalul berii, cu diferenta ca acum era vorba de un spatiu inchis. calatorii nesimtiti si serviciile de curatenie ale CFR si-au dat mana si au creat o mica bomba.

starea de neliniste

in perioada de timp in care a lipsit de pe blog, viorel si-a notat toate subiectele despre care ar fi scris in mod normal. cu gandul la experimentul lui, am ajuns pe site-ul ‘times’, unde am gasit topul subiectelor discutate de francezi acasa sau la locul de munca in ultimele zile. dupa cum urmeaza:

guerrilla marketing

in lipsa oricarei farame de putere care m-ar ajuta sa scriu pe blog, va ofer aceasta fotografie pe care am furat-o fara nerusinare de pe der spiegel. iata, se poate si mai rau decat o simpla hartie in fereastra. in venezuela lui chavez, unde cainii se plimba pe strada cu canistre de benzina in coada.

doua cu intarziere

1. o leapsa de la teo la care raspund asa: stau toata ziua pe internet sau, in orice caz, cu un calculator conectat la internet alaturi. ceea ce e ingrozitor de mult. fara internet nu pot la birou. as putea atunci cand sunt acasa, dar cum mai scriu pe blog? cum ma documentez ca sa scriu pe blog? cum caut muzica and so on. in general citesc destul de putine bloguri, doar cele din blogroll si inca vreo 4-5.  

 2. multumesc foarte mult celui care m-a nominalizat la roblogfest. am votat si eu blogurile preferate acum cateva zile, astept sa vad ce iese. sper ca blogurile cu limbaj rasist, violent si homofob, oricare ar fi ele, nu vor fi vedetele concursului, asa cum s-a intamplat anul trecut. dar e irelevant ceea ce sper eu. pana la urma, rezultatul votului popular va fi o oglinda destul de fidela a blogosferei.

marea scarba

cand ma uit in spate la numarul de insemnari politice de pe blogul asta si de pe celalalt mai vechi ma cuprinde o uimire sincera. cum de-am putut sa scriu atat, sa fiu atent la toate dezbaterile, sa citesc atatea sute si mii de stiri, nu pot sa-mi explic. acum imi dau seama ca nu ma intereseaza nimic de genul asta. o sa-mi treaca, cel mai probabil, dar acum nu ma intereseaza nimic. pentru ca nimic nu se schimba.

suntem in groapa, nu? politicienii sunt ori corupti ori incompetenti, ori amandoua, oamenii nu au cultura democratica, nu au cultura in general, nu exista toleranta, nu exista un spirit comunitar, in jurul meu vad doar straini, violenta, rasism, ura, smecherii. daca statul romanesc a reusit sa ramana stabil, societatea e una esuata.

cine ne salveaza de toate grozaviile astea? cine dracu sa ne salveze, cand nimeni nu pare sa-si dea seama cat de rau am ajuns.

noul PSD e vechiul PSD. cand vad discursul lui ion iliescu ma cuprinde groaza, cand aud ca salvarea va veni de la adrian nastase ma bufneste rasul. un ras nervos, pentru ca stiu de fapt ca nastase reprezinta salvarea pentru o multime de oameni.

ce cautam aici de fapt?

sa ne relaxam asadar

dimineata am navalit in graba afara din metrou. spre birou. motive obscure, incercam sa evit coada care se formeaza la chiosc. nu o fuga sanatoasa, ca dupa tren, ci una nervoasa, de rutina. am gafait, prin urmare, urcand treptele cate trei odata si am dat coltul. inaintea mea ajunsesera deja alti cinci insi, mai rapizi decat mine. vreo doi-trei m-au depasit in ultima clipa, fugeau cu gentile in mana strecurandu-se prin multime. m-a bufnit rasul.

unde naiba ne tot grabim asa?

 un weekend placut!

on a personal note

motanul meu are o intrebare. de ce nu se mai gaseste mancare pentru pisici ‘royal canin’ in magazine? vanzatorii imi spun ca e o problema cu furnizorul, altii ma avertizeaza ca s-ar putea sa n-o mai gasim deloc. hill’s se gaseste in putine locuri si in putine sortimente, iams nu ne da pe spate (cel putin in variantele in care o gasim) si ne ramane purina pro plan + inca niste chestii like sanabelle, deoarece mancarurile pe care le vad pe diverse siteuri la capitolul ‘best premium pet food’ nu se vor gasi niciodata la noi, cel mai probabil. weird. tocmai cand credeam ca piata produselor pentru animale se va diversifica, iata ca intra in regres.