Archive for the 'rataciri' Category

blind

intre job, casa si magazinele de fierarie, menaj, bricolaj, nu prea mai am nici timp, nici chef de scris. doar de o dedicatie.

p.s. n-am ajuns la bestfest.

fair priced coffee

daca nu vreti sa faceti jocul marilor companii care castiga de pe urma agricultorilor saraci din africa sau america de sud - starbucks, for instance -, puteti incerca asa-numitul fair trade, o schema care presupune oferirea unui pret ‘fair’ producatorilor. un pret care sa le permita sa isi continue mica lor intreprindere, sa o dezvolte si sa si traiasca de pe urma ei. o alternativa la comertul capitalist.

habar nu aveam de aceasta poveste, pana nu am dat de produsele oxfam acum cateva saptamani, in bucuresti. la delicateria. daca poftiti, eu am incercat cafeaua pentru espresso.

hmm, stiu ca suna asa, dar acesta nu este un mesaj publicitar. doar o observatie.

calitati si defecte

niste oameni vor sa convinga antenele sa il dea afara pe mircea badea. whatever. e dreptul lor sa isi doreasca acest lucru. alti oameni il apara pe mircea badea. da, badea exagereaza uneori, dar…

ce mai, e o intreaga dezbatere.

acum nu mai stiu cata vreme, in timp ce schimbam canalele, am ajuns la emisiunea lui badea fix in momentul in care ameninta un om cum ca o sa-l pocneasca cu nu mai stiu ce obiect, care o sa-i intre in tampla (sau in creier, nu mai retin) si flutura mainile pentru a explica cum o sa decurga toata povestea asta. pe scurt, ameninta un om cu moartea, la televizor. in direct.

ce anume doriti sa dezbatem?

cum sa vezi turul frantei live, la birou

a inceput turul frantei, fara prea multe vedete, indepartate de politica dura anti-doping. speram sa il vad pe kloden, dar a ales sa ramana la astana, iar echipa nu concureaza in editia asta a turului, dupa problemele de anul trecut. n-am vazut nicio etapa pana acum, doar cateva franturi, si nu stiu (poate imi spune careva) daca radu naum mai comenteaza pe eurosport alaturi de radu banciu. sper ca.

azi am scotocit pe net si am gasit o LISTA CU LINKURI spre pagini care ofera transmisiuni in direct, video sau/si audio. pot vedea turul la propriul meu calculator. mai au ceva probleme din cand in cand, mai cade serverul, mai intarzie imaginile, dar tot e bine. pe unele pagini, transmisiunile sunt in limbi pe care nu le pricep, dar nu trebuie decat sa deschid o alta pagina, cu comentariu in engleza. oh joy!

aveti vreun favorit? eu nu m-am hotarat inca.

lucruri complicate

am dat sau am aruncat la gunoi jumatate de casa. un sfert e pe balcon, n-as fi crezut ca incap atat de multe intr-un spatiu atat de mic. vreo doua cutii sunt in uscatorul lui S., restul sunt impreuna cu noi si cu pisicile la bunii nostri prieteni, in pipera. that’s right: renovam. 

trebuie sa faci o astfel de miscare ca sa realizezi cat de multe prostii poti strange intr-un biet apartament cu doua camere. saci cu haine, saci cu pantofi, saci cu nimicuri, cutii cu nimicuri. mai sunt si lucruri folositoare - numai la carti am carat doua zile. peste carti, stau insa nimicurile. pe ultima cutie cu nimicuri sta saz-ul cumparat din turcia acum cinci ani. e mai degraba artizanal, dar tipul care mi l-a vandut, un kurd, stia sa cante la el. eu nu.

Citeşte mai departe »

please, please, please let me get what i want

so, intai a fost asta:

Citeşte mai departe »

sa ne regrupam putin

vine un moment in viata fiecarui blogger, in care isi pune intrebarea: mai scriu sau o las balta si inchid pravalia?

sincer, acum sunt asa de lipsit de chef, incat nici la aceasta intrebare nu pot sa-mi mai raspund. incep, in orice caz, sa ma indoiesc de faptul ca voi mai putea mentine blogul in forma lui actuala. daca am continuat sa scriu in ultimele luni, am facut-o mai degraba din inertie. a fost ca mersul la job. si urasc sa merg la job.

nu mai am, cel putin deocamdata, determinarea necesara pentru a sustine vreun proiect politic. ceea ce e bine, pentru ca oricum nu exista proiecte demne de sprijin. nu sunt dezamagit, nici furios, nici nepasator, doar un pic plictisit. si nu e vorba de felul in care ma raportez eu la ceea ce se intampla in tara (nimic nu s-a schimbat la capitolul asta), ci de necesitatea exprimarii, pe blog, a acestui lucru. pe scurt, mi-a pierit cheful de mai scrie despre. cu atat mai mult cu cat nu vad vreo utilitate.

totusi. o sa urmez exemplul liderilor UE, dupa referendumul irlandez, si o s-o iau usor. fara decizii drastice si pripite in plina criza. ”vesnica echilibristica…” tinde in acest moment spre lene. iar eu ma pregatesc sa intru in pielea unui insular.

parcul tineretului. it’s alive!

ca un pumn in stomac. asa a fost prima zi de munca de dupa saptamana de concediu. dar vedem noi cine rade la urma.

in timpul asta scurt am fugit cu bicicleta in sus si-n jos, dar si pe teren plat, vreo 60 de km. viteza maxima - 40 de km/h, in parcul tineretului, pe o panta care coboara pana langa lac. am deschis televizorul foarte rar. am terminat varianta evolution la NFS porsche, stiu ca e vechi, dar imi place sa-l mai joc din cand in cand.

Citeşte mai departe »

suspectii de serviciu. azi, emo

eram deprimat pentru ca ascultam muzica emo, sau ascultam muzica emo pentru ca eram deprimat? ziaristii/comentatorii/sociologii/psihologii de la ora 5 par convinsi ca prima varianta e cea corecta. si mai sunt convinsi de niste lucruri: 1. ca e ceva in neregula cu cei care se poarta diferit.  2. ca nu exista nicio indoiala, haina il face pe om.

s-a vorbit despre rockeri, satanism, acum se vorbeste despre emo. cu aceleasi clisee, puritanism, cu aceeasi obtuzitate, la televizor, in ziare si pe bloguri. 

nimeni nu invata nimic din dezbaterea anterioara. presa? nu numai ca nu invata nimic, dar se tampeste cu fiecare zi.

a place to bury strangers

cu trenul

ultimul tren in care urcasem fusese cel de budapesta, anul trecut. diferenta de pret fata de o cursa cu malev-ul - uriasa. totusi, vechimea vagoanelor si murdaria impregnata de zeci de ani in cuseta nu justificau nici pe departe titlul de ‘clasa I’.

am fost in weekend la braila. sageata albastra nu mai este la fel de incomoda ca pe vremuri. au aparut si alte modele presupun, ai loc acum sa-ti intinzi picioarele. dar nu va doresc sa stati langa toaleta, asa cum mi s-a intamplat mie. mirosul e comparabil cu cel emanat de toaletele ecologice amplasate la festivalul berii, cu diferenta ca acum era vorba de un spatiu inchis. calatorii nesimtiti si serviciile de curatenie ale CFR si-au dat mana si au creat o mica bomba.

Citeşte mai departe »

Pagina Următoare »