Toată viața învățăm. Motanul, spre exemplu, a început să zgârie caloriferul (semn că vrea să iasă pe balcon) abia în al șaptelea an de viață. Timp de șapte ani a miorlăit politicos în fața ușii înainte de a ajunge probabil la concluzia că nu mă mișc suficient de repede. Lucrurile s-au schimbat: știți ce zgomot fac ghearele pe calorifer în tăcerea din apartament? La ceasurile dulci ale dimineții sar instantaneu din pat pentru a-i deschide ușa brutei.
Motanul nu roade cabluri, pisica da. Pisica nu zgârie șifonierul, motanul da. Ghici cui îi place să stea în șifonier.
Pisica nu mănâncă niciodată verdețuri, motanul îmi smulge salata din pungă și molfăie busuiocul de anul trecut, uscat în ghiveciul de pe balcon.
Pisica așteaptă cuminte ceva bun de pe masă, motanul se întinde să-mi fure bucata de carne din furculiță și e dispus să se bată cu mine dacă nu-l îndepărtez ferm. Pisica așteaptă să-i pun mâncarea în bol și încă vreo câteva secunde după aceea, înainte de a mânca, demn, cu înghițituri mici. Motanul se aruncă cu botul în farfurie și halește zgomotos, îl aud din dormitor.
