Monthly Archives: November 2009

trei modele

Continue reading


mesajul mogulilor

de ce se perinda in ultimele zile mogulii pe la televizor? de ce era nevoie ca patriciu sa apara la televizor pentru a-l acuza pe basescu ca a lovit un copil? de unde atata transparenta, de unde atata implicare? ei sunt oameni discreti, care trag sforile. ei bine, tocmai de aceea. patriciu a aparut la televizor pentru a-i arata presedintelui ca el i-a dat lovitura de gratie. vîntu a aparut la televizor pentru a arata ca el controleaza lucrurile. e un mesaj si pentru basescu, si pentru noi.


o ambuscada tv. de dinu patriciu

ar fi deranjant daca se confirma ca basescu l-a lovit pe acel copil. dar deocamdata sunt socat de ambuscada intinsa presedintelui la realitatea tv. unde a fost invitat special pentru a fi confruntat cu filmuletul, haituit pe hol, pe scari, intre etaje, de o camera si de zelosul reporter cosmin prelipceanu. mai apoi a intrat dinu patriciu, care mai vorbeste si acum.

acestea sunt tehnicile, cam asa se va proceda in guvernarea geoana.


poduri peste styx

Natt i St. Cloud. Edvard Munch

plec cateva zile din bucuresti. v-a deprimat campania? va las cu adevaratele angoase, le-am vazut la viena, le cunoasteti, nu?

(Edvard Munch and the Uncanny)

Continue reading


prezidentiale/2009 – turul I

and so it begins.

(de fapt a inceput de vreo cateva ore, dar eu m-am trezit abia de jumatate de ora). ce observ? cuvantul frauda apare repetat la realitatea. de fapt, de vreo 30 minute numai despre asta vorbesc. chiar acum, cristian zarescu se uita suspect la calatorii din gara de nord – nu par de incredere. titlul este: INCIDENTE IN GARA. si mircea geoana a acuzat fraudarea alegerilor, intervievat fiind dupa vot. un articol publicat de evz vorbea acum cateva zile despre strategia pesedista: Viorel Hrebenciuc se pregăteşte să strige: „Hoţii!”. o diversiune in pregatire? Continue reading


castigatorii ne-dezbaterii de azi?

pe de o parte, castiga traian basescu. nu a mai fost izolat, ba dimpotriva, a fost parte a unei majoritati (daca putem sa-i spunem asa), alaturi de crin antonescu, kelemen hunor si sorin oprescu in problema dezbaterii televizate sabotata de hrebenciuc si seful pesedist al TVR. impreuna, cei patru au demonstrat ca actualul presedinte are dreptate: televiziunile mogulilor si chiar televiziunea publica fac jocurile unui candidat – mircea geoana. pozitiile convergente ar putea sa-i aduca lui basescu un avantaj in turul al doilea de scrutin, in care principala lui problema este votul negativ.

pe de alta parte, castiga micii candidati. care au beneficiat de balbaielile negocierilor si au tinut o dezbatere, transmisa live de trei televiziuni.

pierde, as usual, mircea geoana. dar probabil nu mai mult decat ar pierde intr-o dezbatere televizata cu antonescu sau basescu. declaratiile sefului PSD imi provoaca acea stare de stinghereala care ma determina sa schimb canalul. situatia este prea penibila.


uite mama ce zic astia despre noi!

”o avere inestimabila”

un domn cu blog a vazut ultima editie a emisiunii top gear (cu masini)  – cea filmata in romania -,  s-a intristat pentru ca in tara exista multi romi care ne strica imaginea, dar a reusit sa gaseasca resurse de mandrie nationala. iata cum:

(…) Apoi, am ajuns la concluzia că străinii ne consideră o ţară plină de ţigani şi, culmea, chiar au motive să o facă. E o prejudecată pe cît se poate de răspîndită, pe atît de falsă. Dar cînd oamenii se rătăcesc în drumul spre munte şi nimeresc într-un sat de ţigani, cînd de-a lungul drumului văd doar ţigani pe marginea şoselei sau în căruţe, începi să-i înţelegi.

O remarcă a lui Clarkson mi-a lăsat un gust amar: “This country is full of gypsies” (subiectiv.ro)

invinuirea minoritatilor (strainilor) pentru problemele tarii este o poveste veche. dar aici e mai mult decat atat.  in cazul asta (cititi, cu atentie frazele de mai sus) bloggerul exprima cu multa claritate ca simpla existenta a minoritatilor ridica o problema. evident, remarca amintitului clarkson (facuta din goana masinii) este in mare parte incorecta d.p.d.v. statistic (tara nu e „plina” de cetateni de etnie roma), dar un fapt nu poate fi contestat: neoficial, exista 2,5 milioane de cetateni de etnie roma in romania. aparent, bloggerul nostru are o problema cu asta. mai mult, el face o legatura rapida intre cetatenii de etnie roma si infractionalitate. de ce? amintitul clarkson nu vorbeste despre infractionalitate, el doar vede multi ”tigani”. bloggerul nostru se gandeste insa in mod automat la infractiuni si la problemele romaniei:

Am spus-o şi o repet: nu am o problemă cu ţiganii muncitori, cu cei care vor să trăiască mai bine, am o problemă cu minorităţile care se ocupă doar de cerşit, de furat, de dat în ca.

Şi problema mea cu “Borat-land” şi cu “gypsy-country” este că, tocmai din cauza acelor ţigani care fură şi dau în cap prin Europa, suferim toţi, nu doar ţiganii cinstiţi – care, apropo, există şi sînt chiar foarte mulţi. (subiectiv.ro)

in acest timp, ne spune ca nu are prejudecati.

plecand de la micile observatii facute in treacat de protagonistii emisiunii top gear (cu masini), bloggerul decreteaza – tarisoara noastra e ”in rahat”. e neclar de ce suntem in rahat, bloggerul nu ne explica prea detaliat partea asta. el gaseste in schimb un izvor de intelepciune in comentariul unui cititor care reinterpreteaza sclavia:  ”ce diferenţă economică era între ţiganii robi şi ţăranii români? Am o idee: niciuna!”.

in final, tocmai cand credeam ca lucrurile sunt pierdute, primim si un motiv sa ne simtim increzatori in destinul tarisoarei – ”averea inestimabilă de care dispunem”. care o fi asta? well, daca ati invatat la scoala inainte de ’89, sub propaganda comunista, despre bogatiile romaniei, atunci ramane asa cum s-a stabilit atunci. o sosea peste fagaras si toate formele de relief imbinate armonios sunt motive de mandrie.


swedish

cand avem timp, poate vorbim si despre rasaritul de soare in berceni.


intr-un cuvant, dupa prima dezbatere

Traian Basescu – josnic

Crin Antonescu – nul

Mircea Geoana – penibil


noi si ei. cum au invatat sa nu-si mai faca griji si sa iubeasca santajul

si tocmai cand credeam – ce trufie – ca le-am vazut pe toate, iata si ultimul episod din povestea santajului realizat de SRS si bogdan chirieac. ceva halucinant. toata intriga e devoalata implicit si de cele mai multe ori explicit chiar de chirieac, acest “good cop” din cuplul in care rosca este evident politaiul cel rau: seful ANI e santajat pentru ca SRS-ul sa-i poata santaja mai departe pe cei trei ministri care fura si refuza sa imparta cu toata lumea, iar sorin ovidiu vantu e singurul care controleaza lucrurile, dar nu o sa placa nimanui cum le controleaza el. intre toate acestea, intre politica, afaceri, coruptie si presa stau SRS si chirieac, doi “jurnalisti”, “doi baieti”, toata reteaua cu mizerii functioneaza multumita lor, ei sunt cei care le conecteaza. si nu oricum, ci in numele libertatii presei, prieteni.

aceasta dezvaluire, aceasta privire scurta aruncata sub nivelul apei mi se pare unul dintre cele mai importante evenimente din istoria presei post-decembriste, poate chiar al societatii in intregul ei. tot ce se banuia, tot ce se bajbaia pana acum, tot ce se auzise din surse sigure sau nesigure dar nu putea fi aratat, totul a fost auzit si confirmat cu o claritate de cristal. asa arata coruptia, asa lucreaza ea, asa afecteaza ea institutiile si societatea, acesta este genul de oameni corupti – luati notite, scrieti cursuri, studii de caz pe care sa le predati la scoala de jurnalism, la academia de politie, la drept, faceti un film pentru ca asta este virusul despre care vorbim, asta este vechea gripa. in timp ce noi scriem stiri in redactie, SRS si chirieac jecmanesc oameni pe strada. apropo, putem schimba formula de adresare la telefon? buna ziua domnule ministru, va pot santaja 5 minute?

dragi colegi jurnalisti care ii protejati pe cei doi santajisti, nu va e frica? auzindu-l pe chirieac cum il lucreaza pe catalin macovei am simtit fiori pe sira spinarii. nici nu mai e vorba despre etica si deontologie, pur si simplu mi-ar fi teama sa ma intalnesc cu omul asta seara pe alee.

———————-

personal nu vad cum putem trece peste asta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. fara o condamnare in justitie, fara o demisie, o demitere, o reforma, fara asumarea unei altfel de pozitii din partea jurnalistilor, un semn cat de mic ca presa, in acest caz, si societatea in general sunt constiente de ceea ce li se intampla. ar fi ca si cum m-as uita la mana in care cineva mi-a batut un piron si as zice: eh, nicio problema, sa ne vedem de treburi. si sunt sigur ca multi oameni gandesc la fel. din pacate, multi altii n-au nicio problema sa treaca peste intreaga poveste, ba chiar au interesul sa o faca, au dovedit-o deja. aici intervine o linie clara care ne separa. si atentie, nu mai bateti campii cu basescu, dictatura si mogulii; ea, linia care ne separa, n-are nicio legatura cu simpatiile politice.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.