ia spuneti copii, ce ati vrea sa faceti cand veti fi mari?
eu vreau sa fiu conducatorul tuturor, sa construiesc in desert un oras cu cladiri mari si albe, in care sa nu locuiasca nimeni, sa cer supusilor orice imi trece prin cap, iar ei sa traiasca asa cum imi doresc eu.
bine saparmurat, stai jos si relaxeaza-te putin. (un dialog inchipuit)
o buna bucata de timp, turkmenii au trait in fantezia lui saparmurat niazov. sigur, mai corect ar fi sa ii spunem dictatura totalitara. dupa niazov a venit berdamuhamedov. iar fantezia continua.
o fantezie. așgabat e out of this world
noaptea, in mijlocul desertului, cladirile din marmura alba sunt luminate feeric. in ele nu locuieste nimeni. menirea lor este de a implini fantezia lui niazov. si a urmatorului.
luminile orasului. un las vegas pe magic mushrooms
poate doriti sa vedeti un monument inchinat Conducatorului, familiei sale, realizarilor sale, etc.? well, aveti de ales.
nemuritor. niazov, in costumul sau aurit, privind poporul turkmen
mobil. niazov, in varful monumentului, aurit si invartindu-se dupa soare
moscheea. goala, alba, inconjurata de arteziene, in mijlocul pustietatii
altfel, daca vreti sa fugiti, n-aveti decat. la marginea orasului incep dunele. (ok, mai e un muzeu, ceva, si apoi dunele)
hello. can anybody hear me? echoooo!!!
August 24th, 2009 at 5:06 pm
foarte tare, felicitari…cum dreaq ai ajuns in asgabat?
business sau twisted holiday choice?
nevermind…f tare…stiam de turkmenabasi..si eram f f curios cum e in asgabat…desi suna ciudat chiar sa mergi in capitala nebunului.
poate mai povestesti cum e atmosfera pe acolo…cum sunt oamenii..
September 1st, 2009 at 5:33 pm
business trip de data asta
din pacate am fost intr-o goana si am intalnit in special oficiali, prea putini civili, ca sa zic asa. mai era si bariera limbii – rusa nu vorbesc, turkmena cu atat mai putin.
in zona centrala era o atmosfera bizara. toate monumentele alea si cladirile luminate, ceva masini pe strazi dar aproape deloc oameni. destula politie insa. fotografiile presedintelui pe cladiri, inclusiv pe aeroport, canalele tv dedicate aproape in intregime lui si realizarilor regimului. toate facute la modul ala naiv pe care numai un om profund indoctrinat (sau mai degraba strivit de dictatura – ca de doctrina nu putem vorbi) le poate inghiti fara sa clipeasca.
desert si marmura alba, cam asta e centrul asgabatului. in cartier se mai relaxeaza lucrurile, incepe sa semene a oras normal, destul de saracacios. am apucat sa intru intr-un fel de BIG berceni care avea in special chinezarii, covoare persane rezonabile si niste articole din bumbac (in afara de vanzarea de hidrocarburi se mai ocupa si cu cresterea bumbacului). mai incolo, o piata/bazar destul de deprimanta. dar de la un chiosc am cumparat ceai lipton la cutie, de care nu (prea) gasesc la bucuresti.
presedintele asta a mai relaxat lucrurile, a dat drumul si la internet, chiar daca e destul de cenzurat totusi. la tv am vazut si canale rusesti si turcesti parca, dar si destule straine. are totusi o stransoare de fier. emisiunile tv, cel putin, imi dadeau fiori. pe undeva prin oras e un ecran mare la care il poti vedea vorbind si senzatia e foarte orwelliana.