din praga

mi s-a intamplat sa merg aiurea pe strazi si sa uit unde sunt, praga pare un pic depersonalizata, poate tocmai din cauza straduintei cu care incearca sa dovedeasca cine este. dar daca ignori tricourile cu kafka si cristalurile de bohemia si castile de cosmonaut sovietic, poti sa dai peste lucruri frumoase.

praga. in asfintit

trebuie ca orasele lumii s-au golit zilele trecute, pentru ca toata lumea parea a fi la praga. la ceasul astronomic, o multime uriasa asteapta ora exacta, o doamna-vizitiu cu doi turisti in trasura isi impinge calul in marea de oameni si mai claxoneaza din cand in cand, nimanui nu-i pasa, toti se ingramadesc si mai mult, coloane de oameni apar de pe stradute la fara 5 minute sa vada spectacolul figurinelor de metal (sau asa ceva). ceva mai incolo, pe podul carol, nu te poti misca, hoarde de turisti opresc sa puna mana pe o statuie ca le aduce noroc sau sanatate, cum vreti voi, milioanele de maini au lustruit la perfectiune locul cu pricina, in contrast cu rugina statuii. nicio pandemie nu ii va opri pe oameni sa continue ritualurile turistice.

praga. toti oamenii

ai zice ca regimul comunist a lasat in urma doar o gramada de suveniruri, si cred ca daca te duci la muzeul comunismului chiar cu asta ramai. n-am fost. dar comunismul se simte si peste cladiri si peste oameni. partidul comunist (partidul succesor) a obtinut vreo 15% la ultimele alegeri europarlamentare si sociologii se mira totusi ca, la 20 de ani dupa, scorul lor e inca mare, ceea ce arata ca nu sunt votati doar de fosti. totusi, in cifre absolute, numarul de voturi scade incetisor.

praga. monumentul victimelor comunismului

in rest, orasul e destul de cosmopolit, carciumele-s multe, mancarea si berea sunt relativ ieftine. si daca te uiti cu atentie cand mergi pe strada, poti vedea ingeri. ei bine, da!

praga. ingeri