zambetele lui berlusconi

alegerile legislative din italia – unul dintre momentele alea in care devine foarte vizibila asemanarea dintre politica romaneasca si cea italiana. berlusconi, premier pentru a treia oara. un pic ridicol, nu? vina o poarta si coalitia nerealista a lui prodi, care anunta esecul de la bun inceput.

comisarul pentru justitie franco frattini lasa comisia cu ochii in soare pentru a intra in echipa marelui corupt al europei. lucru pe care l-a mai facut de altfel. si, by the way, inca mai e in concediu de la CE, asta ca sa nu mai fim atat de duri cu bietul bodu.

comunismul a supravietuit in italia ultimilor ani. partial pentru ca fascismul lui mussolini se raportase deja critic la pericolul rosu. iar fascismul a fost, verificat direct de catre italieni, un regim criminal. acum insa comunistii au luat o pauza. nu fortele de dreapta i-au scos insa din parlament, ci cele social-democrate ale lui veltroni.

in schimb, populistii xenofobi din liga nordului o duc chiar bine. si-au dublat numarul de procente si au o voce foarte puternica, in conditiile in care retragerea lor din coalitia de dreapta ar anula majoritatea lui berlusconi. cred ca unul dintre momentele cruciale pentru cresterea acestei formatiuni a fost cazul mailat si tot ce a urmat dupa.  

altfel, berlusconi poate iarasi sa se dea in stamba la nivel european. si o face. cred ca multa lume de la bruxelles a spus “oh nu se poate!”, la aflarea rezultatelor. si nu ma refer numai la martin schulz.