marea scarba
cand ma uit in spate la numarul de insemnari politice de pe blogul asta si de pe celalalt mai vechi ma cuprinde o uimire sincera. cum de-am putut sa scriu atat, sa fiu atent la toate dezbaterile, sa citesc atatea sute si mii de stiri, nu pot sa-mi explic. acum imi dau seama ca nu ma intereseaza nimic de genul asta. o sa-mi treaca, cel mai probabil, dar acum nu ma intereseaza nimic. pentru ca nimic nu se schimba.
suntem in groapa, nu? politicienii sunt ori corupti ori incompetenti, ori amandoua, oamenii nu au cultura democratica, nu au cultura in general, nu exista toleranta, nu exista un spirit comunitar, in jurul meu vad doar straini, violenta, rasism, ura, smecherii. daca statul romanesc a reusit sa ramana stabil, societatea e una esuata.
cine ne salveaza de toate grozaviile astea? cine dracu sa ne salveze, cand nimeni nu pare sa-si dea seama cat de rau am ajuns.
noul PSD e vechiul PSD. cand vad discursul lui ion iliescu ma cuprinde groaza, cand aud ca salvarea va veni de la adrian nastase ma bufneste rasul. un ras nervos, pentru ca stiu de fapt ca nastase reprezinta salvarea pentru o multime de oameni.
ce cautam aici de fapt?
n-ai idee cat de bine inteleg. io am facut o criza de nervi zilele trecute pe mes cu un amic.
de-aia crunta. nu mai stiu exact ce i-am spus, da era rau de tot. pentru ca mi se parea ca amicu nu pricepea in ce rahat suntem.
si eu ma intreb asta, uneori am raspuns, din ce in ce mai des nu. asa ca ma razbun in felu meu, ma duc sa plantez salcami. un fel de compensatie ca fumez.
asta e perversa lor victorie, a celor amintiti de subdeal mai sus: ca amicul tau nici macar nu isi mai da seama.
Suntem in rahat. Dar ne aflam in stadiul in care nu ne mai pasa. Cel mai nasol….
In alta ordine de idei, si pe mine m-au uimit nenumaratele tale posturi cu tema politica. Chiar ma intrebam ce-ti mai face luneta si daca ai vazut eclipsa de luna prin ea…
yume, stiu crizele alea, pe mine ma apuca pe la birou, cand mai citesc o stire, sar si ma revolt verbal, iar lumea sta relaxata si zambeste
stiu ca exagerez si eu, dar chiar unele lucruri nu le mai pot accepta.
exact alex, asta e o victorie. mama lor, sunt destepti baietii
n-am vazut teo, m-a apucat o oboseala teribila, asa incat mi-am luat o zi libera si am dormit-o. dupa care, noaptea, am dormit iara. fara eclipse.
ole, ole, adrian nastase a fost ales. ce infratire e la PSD, ia uite, toti se tin de mana, se canta imnuri.
cum se face oare ca salvarea la romani vine intotdeauna de undeva din trecut?
ole, ole,
da, e perversa rau. bine ca n-am amici suparaciosi.
da, unora nu le mai pasa.
oricum te uiti la asta nu cred c-o meritam.
nu m-as mira da deloc ca in 2009 nastase sa intre in prezidentiale.
bineinteles ca nu ar avea nicio problema sa o faca. maestri ai datului cu buretele => o noua respectabilitate, curat ca lacrima, roz este viata toata.
acum o sa ma duc sa ma distrez.
Si noi cu cine votam, frate?
eu zic ca tu sau altii ca tine ar trebui sa continue ceea ce fac, sa citeasca inteligent stirile, sa urmareasca dezbaterile, si apoi sa ni le spuna si noua (’noi’ asta e foarte vag, in fond de ce nu am putea face toti asta). eu am incredere in felul in care filtrezi tu lucrurile, ca este inteligent, cum am spus, si onest, combinatie rara. cred ca sunt mai multi ca mine. nu as vrea, cum ar veni, sa te ’sacrifici’, ci sa o faci numai daca mai degraba iti place decat nu iti place..
mai nou cred ca lehamitea definitiva nu e o solutie.
si e indubitabil ca sunt mai multi ca tine, as spune in continuarea k-ei. asta e o speranta si poate asa mai facem o piata
lehamitea definitiva e foarte aroganta, as mai zice. si pe langa ca-i aroganta, e si patetica si inseamna , vezi mai sus, victoria ‘lor’.
greata de politica cred ca e generalizata. din fericire am avut o gramada de treaba in ultimele luni therefore atentia mea fata de fenomenele politice a fost mult diminuata. si sincer, ma bucur ca e asa.
ca tot sunt la sv sambata, cu asta ma mai amuz,
“BEIJING, 23 feb (MEDIAFAX) - Un membru al partidului comunist din sud-vestul Chinei a fost obligat să demisioneze pentru că a tras un pui de somn la o reuniune oficială, relatează AFP citând Agenţia Chine Nouvelle.
Jiang Wenhui a trebuit să renunţe vineri la funcţia de vice-director al Biroului pentru promovarea investiţiilor din districtul Chenggong, provincia Yunnan.
Miercuri, la Kunming, capitala provinciei, el a adormit când se afla în prinul rând al unei reuniuni oficiale în care se discuta despre zonele de dezvoltare economică.
El a fost trezit de şeful Partidului Comunist din Kunming.
Cazul a stârnit comentarii pe site-ul agenţiei Chine Nouvelle.
“El trebuia să îşi ia notiţe în timp ce asculta prezentările despre investiţii, însă sforăiturile sale au demonstrat că el nu era interesat de munca sa”, a notat unul dintre forumişti.
Însă mulţi alţii i-au luat apărarea spunând că întâlnirile oficiale din China sunt foarte plictisitoare pentru că membrii Partidului Comunist folosesc un limbaj de lemn.”
si io ma mai chinuiesc sa reciclez becuri, baterii si hirtie…
si citeodata ma trezesc asa din reciclat si ma asez pe marginea scaunului si sed acolo cuminte, intrebindu-ma ce mama naibii fac, cui foloseste si pe cine intereseaza. nu reciclarea mea, ci totul, asa, in general.
:(((
Ai perfecta dreptate. Cred ca si eu voi resimti aceeasi scarba dupa nu mult timp. Totusi pentru ca am intrat de curand in randul blogarilor te rog nu “demisiona”. Mai ai putintica rabdare….macar sa luam o gura de oxigen unul de la altul.
Exact asta am admirat la tine si m-am intrebat mereu cum poti sa urmaresti politica din Romania cu atita rabdare si sa te enervezi de fiecare data. Problema e ca prea multa lume in Romania simte ca nu poate sa schimbe nimic; vezi si cel mai recent articol al lui Exarhu pe tema asta (http://razvan.exarhu.ro/patria-descurajarii/). Nu ca as crede ca lucrurile se pot schimba pentru ca cineva scrie un blog despre ele, dar cred ca e important ca nemultumirea/critica sa fie exprimata de cit mai multi oameni. Poate asa la un moment dat se face o masa critica cumva si mai incep sa se schimbe lucrurile. Nu stiu, visez si eu…
@kolo,
sa o luam cu inceputul, localele.
pai de acum incolo vom tot discuta despre asta. fara rezultate prea spectaculoase, presimt
@k,
banuiesc ca o vom face cu totii in continuare (sa urmarim, sa filtram, sa punem sub semnul intrebarii) pentru ca simtitm nevoia. cred ca e mai mult decat placere sau neplacere si de aceea va rezista chiar si atunci cand ne vom scarbi definitiv. si ne vom scarbi.
@wassa,
dap, asta e o gura de aer proaspat, banuiesc.
@alex,
treaba asta cu lehamitea e complicata tare. dar nu cred ca trebuie sa ne vedem intr-o lupta cu ei, pentru ca vom pierde
@yume,
bietul jiang. si in primul rand..
ce cruda e disciplina asta chineza, care ar trebui sa ascunda toate fisurile societatii.
@v,
si in exact aceste momente incep sa planuiesc retragerea definitiva in kefalonia sau alta insula asemenea. nu tin neaparat sa am internet, dar vreau maslini si o gradina unde sa plantez rosii si busuioc. si mai vreau si o piata undeva langa micul port, de unde sa cumpar peste proaspat sau branza feta sau mai stiu eu ce. daca imi incep diminetile in stilul asta, cred ca nimic nu mai poate merge rau.
@cheinrich,
i won’t. in cel mai rau caz o sa scriu mai mult pe teme obscure si personale, dar nu renunt, pentru ca imi place sa scriu pe blog
@thearrow,
exact asta astept si eu sa se formeze. acea masa critica care poate schimba ceva. dar trebuie sa trecem dincolo de bloguri. trebuie sa infiintam ONG-uri si sa presam guvernele si institutiile pana nu mai pot. asta daca avem timp, desigur
TIMP!!!
underhill, si branza de capra neaparat,
da, m-am convins si io ca asta ar trebui sa facem si sunt unii care-o fac pe bune, cred in ce fac, putini da sunt. chiar daca se lovesc de lehamitea din institutii sau de alte treburi mai urate. da nu cedeaza oamenii astia, ii admir.
v, la mine cu pungile, nu se supara nici o vanzatoare pe mine cand scot punga din rucsac. si cand ma gandesc cat ma enerva maica-mea ca le pastra, uai. nu stiu nici acum de ce-o facea, da iata.
da, timp, obsesia.
@underhill: …….
nu vrei sa tii si blogul meu?
In cazul meu deznadejdea pare incurabila. Nu stiu de unde scot unii niscaiva speranta si destula ambitie sa se ia la tranta cu morile de vant. Am colegi mai mari care au ales sa stea sau se intoarca de unde s-au specializat si sa schimbe in bine o bucatica de romanica (bineinteles ca jurnalistii imbecili care au deschis sezonul de vanatoare de doctori n-au habar de ei si nici chef sa afle).
De cand mi-am luat bilet spre tarile calde (doar dus) si mi-am propus sa scuip in urma mea dupa ce trec vama din Otopeni, am momente de jena si remuscare; ca cel de ieri, cand la o “intalnire” (de bransa) a aparut un tinerel cu specialitatea facuta in Franta si cu ceva anisori de practica facuta in Canada, de un bun simt coplesitor, caruia seful conferintei i-a multumit de cateva ori pt revenirea in tara.
Acum va-ntreb: exista un loc ascuns unde salasuieste speranta? Sau e o treaba numai pt cei alesi?
[...] acum am dat peste postul acesta, scris de Underhill care est, şi el, într-o stare identică cu mine. Tags: bloguri, [...]
[...] Citeam stirea despre BBC si utililzatorii de Linux din UK si cu gandul la marea scarba a lui underhill m-am intrebat oare cum de altii reusesc atatea si noi [...]