lucruri care nu se schimba. azi, posta romana
ajung odata la cativa ani intr-un oficiu al postei romane. de fiecare data, lucrurile stau la fel. e o calatorie in trecut. lumea e tot din trecut. progresul nu atinge aceasta institutie.
stau sa cumpar un timbru fiscal fara de care politia romana nu-mi da cartea de identitate. am mai fost si la CEC sa platesc o taxa pentru aceeasi treaba. drumuri absurde, e drept, dar doar doua. e nivelul minim de birocratie la care se poate ajunge. mai simplu de-atat nu va fi niciodata. si stau.
de 20 de minute la ghiseul 2. cineva trimite un mandat, functionarul se incrunta la un monitor. are si cateva dosare mari pe care le rasfoieste. tasteaza, mai scrie si de mana, intra intr-o camaruta, se intoarce, pleaca iar, discuta cu vecinele de ghiseu. la ghiseul 3, fiecare simpla operatiune ascunde o drama. un batranel o roaga pe functionara sa-i dea pensia doar cu copia dupa buletin. “nu se poate. si eu ce fac? nu pot sa va dau!” functionara nu il priveste in ochi, e chestie de antrenament. cineva se baga in fata, o femeie cu un copil (cu un aparent handicap psihic) isi striga necazurile, “si noi stam la coada, cu un copil bolnav chiar!” copilul e langa ea, zambeste, de cate ori o fi auzit placa asta? se creeaza o busculada. o alta batrana incearca de un minut sa introduca cateva bancnote intr-un portofel de doua ori mai mic, isi da seama in cele din urma. “sa-ti dea dumnezeu sanatate“, spune o alta functionarei si numara banii. sunt cateva sute de mii de lei, ma mai uit odata, nu, nu m-am inselat.
la ghiseul 2, functionarul mai mosmondeste inca. cativa insi se baga in fata. “am mai stat la coada, dar completasem gresit”, spun ei, “acum am corectat”. n-au corectat. toate mandatele sunt completate incorect, functionarul le arata cu pixul cum sa faca. am scapat. imi vine randul. doua timbre fiscale de un RON, va rog.
7 Comments so far
Leave a reply
Din ce-ai povestit, clientii postei nu s-au schimbat. De la o vreme (adica de cand fac garzi) solidarizez cu “furnizorii de servicii”, fie ei si functionari publici. Recunosc (cu oarescare rusine) ca m-am rastit de vreo cateva ori cand ocupata pana peste cap si cu camera de asteptare plina, se trezea cate un destept sa intrebe daca mai asteapta mult; de parca noi stateam degeaba.
Noroc ca nu se schimba si tura, ca-ti inchidea ghiseul in nas si mai stateai la coada inca o ora!
Oare, de ce dracu’ Politia nu primeste direct banii? Asa cum se intampla cu taxele la americani. Dai cardul si gata!, banii ajung unde trebuie. Daca si la noi ar fi asa, probabil jumate din buget nu ar mai avea cine sa-l toace.
:))))), uite aici la Ziua 6 http://laurici.weblog.ro - Welcome to the club! (namely Romanica)
Aşa-i,parcă este un ţinut uitat de timp.
La primaria din Constanta au pus un serviciu de platit taxe CEC special langa serviciul de eliberat pasapoarte. Am fost, nu era coada decat de o persoana, a durat 20 de minute, am platit acolo, facut rapid o poza si plecat.
20 de minute pentru eliberare pasaport. In Romania.
@andreea,
cred ca e normal sa-ti mai pierzi cumpatul. de fapt, e chiar sanatos
@mitica,
nope, nicio sansa sa rezolv asa simplu.
@laurici,
sincer sa fiu, nici nu mi-a trecut prin cap sa le cer alora sa ma lase in fata. era o atmosfera foarte tensionata acolo. niciun zambet, nici pic de bunavointa
@olivian breda,
dap, am auzit tot felul de lucruri bune despre pasapoarte. eu l-am schimbat acum cinci ani si am ramas cu traume.
Prima data cand l-am facut, prin clasa a XI-a (intre timp am terminat master), am stat si eu la cozi in CT. Intre timp lucrurile s-au schimbat in bine.