dedicatie muncitoreasca

la initiativa laudabila a kolonelului, iaca ma grabesc si eu sa ofer o dedicatie prietenilor virtuali din blogroll si tuturor cititorilor acestei pagini. sub forma unor pasaje dintr-o lucrare literara valoroasa, cuprinsa in culegerea “Clasa muncitoare in literatura - II”. transcrise de underhill, cu voiosie, intr-o miercuri seara.  enjoy!    

 ”Soarele era in chindie. Dudica isi sterse fruntea brobonata de naduseala. Privi in urma sa, peste tarlaua de floarea-soarelui. Prasise aproape o norma si jumatate, dar era amarat: prietenul sau, Severin Prundeanu, lipsea de la lucru si, din pricina asta, brigada lor era in primejdie sa fie intrecuta de brigada lui Marin Voiculescu. Daca ar fi lucrat si Severin, ar fi indeplinit pana la ora aceea, numai ei doi, doua norme si jumatate.  Dar n-o sa se lase. O sa lucreze zi si noapte, sa indeplineasca si norma lui Severin.  

Apasa pe accelerator si tractorul pleca din loc cu si mai mare viteza. Nu trecu mult insa si motorul tusi de cateva ori apoi se opri locului. Dudica sari jos si deschise capacul radiatorului. Apa tasni in sus, invaluita in aburi grosi. Chiulasa motorului era aproape rosie. Pe teava de esapament iesea un miros greu de ulei ars. Dudica se scarpina in ceafa si fluiera a paguba. Ofta adanc, zicandu-si: “Sa stii ca s-a gripat motorul! S-a dus naibii! Aleluia! Mai Severine, fratioare, unde mi-oi fi umbland?!”

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

Privi cu amaraciune in jur. Pe tarlau uriasa care talazuia in bataia usoara a vantului, nu se aflau decat el si tractorul lui abandonat. Simtea ca toti l-au mintit si l-au parasit, dar trebuia sa intreprinda ceva. Stand asa, pe crucea prasitoarei, nu se repara nici tractorul, nu sporea nici tarlaua.  Se hotari brusc si porni grabit spre remiza. Dupa vreo jumatate de ora se gasea la volanul tractorului lui Severin. Privi din nou in zare. Departe, peste apa Ialomitei, pe tarlaua cooperativei agricole din satul vecin, zari un tractor lucrand. Era Ion Vrancea, fruntasul brigazii condusa de Marin Voiculescu. Apasa pedala acceleratie si striga, desi stia ca celalalt n-are cum sa-l auda:

- Te crezi tare, Ioane, dar nu se stie! Toamna se numara bobocii.

………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Se urca la volan si porni iarasi tractorul. Se uita in directia tarlalei si tresari. Doua lumini puternice de faruri strabateau lanul de floarea soarelui.

Ala-i tractorul meu. Ce s-o fi intamplat oare?

Opri motorul si sari jos. Uita de oboseala si o rupse la fuga spre tarlaua sa. La volanul tractorului era Severin. Il intreba gafaind.

 - Ce a avut mai Severine?

 - N-a avut nimic, raspunse linistit tanarul si cobori si el.

 - N-a fost gripat?

 - A avut ceva pe teava de alimentare. Atat tot. Urca-te.

 - Si eu am crezut ca s-au topit lagarele.

 - Motorul merge bine. Auzi cum bate.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Isi privi prietenul cu ochi obositi si-l intreba, asprindu-si deodata glasul:

 - Pe unde dracului ai umblat toata ziua?

 - Am fost la oras, am avut treaba.

 - Ce treaba?

Nu-i astepta raspunsul si adauga furios:

 - Ne-am luat angajamentul sa facem cate doua norme pe zi, sau nu ne-am luat? Isi imblanzi apoi glasul zicand:

 - Am facut si pentru tine o norma si un sfert. Acum hai sa pornim pe restul. Sa fie al naibii cine s-o lasa. Nu ne culcam pana nu ne indeplinim angajamentul. Imi promiti ca te faci om de isprava sau nu?

 - Promit. De maine incolo, voi munci cot la cot cu tine!

 - Ba ai sa muncesti de-acum!

 - Nu pot, mai Dudica, intelege-ma! Sunt obosit frant.

Dudica se uita la el chiondoras.

 - Asta nu-mi place la tine. Esti baiat destept. Stii carte, te pricepi la motoare, dar cand e vorba de treaba, vorba ceea: “E mult pana ma apuc de lucru, ca pe urma ma las repede!” Daca nu te apuci imediat de prasit, sa stii ca iese scandal, m-auzi?

Se urca furios la volanul tractorului si porni printre randuri. Severin isi dadu seama ca nu mai are incotro. Se duse si el la tractorul lui si urca fara sa cracneasca.

Dupa trei ore lasara masinile pe tarlale si se dusera la remiza. Dudica era fericit. Nu atat pentru indeplinirea normei, cat pentru faptul ca izbutise sa-l faca pe Severin sa munceasca bine si cand trebuia. Se culca frant de oboseala si adormi imediat.

 (Serban Nedelcu - Tractoristul. Din volumul Bateria Albastra, 1976)